“Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”

 Ieremia 2:13

Un confrate vorbește despre Întrebări tulburătoare și despre Iluzia de libertate, din poziția unui creștin eliberat din închisorile lumii acesteia, în care firea nu e niciodată mulțumită.

Din șirul cuvintelor sale – adevăr, libertate, Culianu, Umberto Eco, Renașterea, magicieni, ideologic, disperare, relativism, doctrină filozofică, pozitivismul secolului al XIX, caracterul incognoscibil al Absolutului, Iustin Pârvu, Regele Mihai I, ocolim întrebările fundamentale, nivelul nostru de exprimare s-a restrîns, Absolut şi relativ etc – după cum am constatat din articolul său, înafara stabilirii că creștinul trebuie să fie liber, dar nu e,  pledoaria sa dă ghes spre filozofiile lumii.

A avea cheia de intare la Izvorul apelor vii, nu înseamnă că ai de fapt accesul asigurat la sursa dătătoare de speranță și viață. Teoria e ușoară, dar practica ne omoară! Ceea ce încearcă să facă călătorul nostru și drmul pe care l-a apucat, n-are sorți de izbândă, deoarece hățișul ideologic prin care caută să ne atragă „la lumină” nu face decât să ne piardă pe drum în labirintul întunecos al curentelor filozofice care există în lume.

„Suntem cu adevărat liberi? Credinţa ne face liberi? Şi dacă afirmăm că suntem liberi, cum ne manifestăm libertatea aceasta? … Cum ne asumăm greşelile trecutului,..? Cît de interesaţi suntem să aflăm adevărul despre situaţii controversate din trecutul relativ recent? Cît e lanţul de lung şi cît de strînsă ne e chinga, încît să ni se pară că Îi cîntăm Domnului în libertate, cînd, de fapt, această libertate este iluzorie, iar consecinţele se vor vedea cît de curînd?” – sunt întrebările retorice ale „călăuzei” întâlnite.

Parafrazând, pentru a înțelege mai bine și pentru a ne face călătoria posibilă, poate n-ar fi rău să traducem celebrele cuvinte ale Domnului Isus, din Ioan, 8.32, Veți afla adevărul, iar adevărul vă va face liberi, prin aceste cuvinte:

„Credința te face liber”

Acea credință care pe Avraam l-a eliberat de tot ce înseamnă lume, el l-a crezut pe Dumnezeu   și  “Prin credinţă  Avraam,  când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.  Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.” (Evrei, 11.8-10) 

Toate lucrurile și ideile creștinului vin de la Dumnezeu și se întorc la El, după cum este scris: 

„Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani, 11.36) 

Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. (Romani, 5.2)

Dar, subliniem, vorbim despre “credința care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” și despre faptul că <<Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”>> (Romani, 1.16-17)

Adevărul întotdeauna eliberează omul: de minciună, de neîmplinire, de păcat, de depresie, de necunoaștere, de neînțelegeri, de orice neputință! Sunt multe capete de pod pe care Domnul Isus ne invită să apucăm a merge pentru a ajunge la lumină, din întunerecul lumii păcatului în care trăim:

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – Ioan 8:12

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei, 11.28-29)

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!” (Ioan, 5.40)

„Eu sunt calea, adevărul și viață. Nimeni nu merge la Tatăl decât prin Mine” (Ioan, 14.6)

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan, 5.39)

Iar apostolul Pavel, ne strunește la rândul său, prin două-trei idei de mare răsunet:

„Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.”- Coloseni 2:8

„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani, 12.1-2)

Fraților,

Nu vă lăsați înșelați de mersul lumii acesteia, de filozofiile oamenilor „mari”ai lumii. Pe de altă parte, acum nici nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii:

„Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm;[…] fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni, 5.11-17)

În Sfânta Scriptură, în Biblie, avem totul deplin, după cum ne încredințează apostolul:

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei, 3.16-17)

Fraților,

Să citim Biblia și să medităm la cuvântul viu și lucrător al Domnului nostru. Căci  acesta este de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Să nu umblăm după alte izvoare cu apa otrăvită, care nu ne vor aduce decât boală și moarte.

Richard Wurmbrand, la rândul său, a spus că dacă citim dintr-alte cărți, trebuie ca mai apoi să citim de 5 ori mai mult din Biblie, înțelegând cât de periculoase sunt alte surse spirituale!

„Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” (Iuda, 24-25)