Tony Berbece: Lăsați-i să trăiască…

În poza aceasta e nepoțelul meu, uitați-vă cum a prins degetul medicului cu mânuța lui. Pare că luptă pentru propria viața cu o foame incredinilă de a trăi. Oare cum luptă cu viața copilașii care nu mai apucă să iasă din burtică, care acolo în căldura și în pântecul mamei, în timp ce sunt hrăniți din sângele mamei, ajung să fie ciopârțiți de cleștii pe care tocmai mămicile i-au permis să le sfâșie copiii?

Sunt convins că dacă acel copil ciopârțit ar putea vorbi nu ar declara niciodată că mama lui a fost de față, că nu ar fi încuviințat una ca asta. Dacă copilul ucis ar putea vorbi, cu siguranță și-ar lua la revedere de la mama, neștiind că a fost vândut morții tocmai de mama lui, cu un “sărut” mișelesc precum al lui Iuda, “sărutul cleștilor reci” dar sterili pentru a le proteja mama nu și pruncul. Continue reading “Tony Berbece: Lăsați-i să trăiască…”

Tony Berbece: Când Pastorul/Preotul tău…

Când Pastorul/Preotul tău nu te-a mai sunat să te întrebe de sănătate gândește-te că a sunat zeci sau a fost sunat de zeci de oameni care sunt disperați, care au probleme stringente, care au nevoie de rugăciuni urgente, care au nevoie de încurajări imediate. Dar nu uita că pastorul tău e un om limitat ca și tine și nu dacă nu are timp de tine o vreme, tu nu ești singur, tu-L ai pe Hristos!

Când Pastorul/Preotul tău pare că a omis să te salute și a trecut cu privirea peste tine, nu te-a ingnorat, nici nu te urăște, nu te evită, ci doar are o mie de gânduri în cap, presiunea slujbei care urmează sau vizitele și îndatoririle care-l așteaptă după slujbă. Dacă el pare că te ignoră, nu uita, Hristos te așteaptă să vorbești cu el! Continue reading “Tony Berbece: Când Pastorul/Preotul tău…”

Cuvintele care nu se spun…

by Toni Berbece

Iosif nu le-a spus fraților lui cât a suferit în noaptea aceea printre scorpionii și alte vietăți ale deșertului, nu le-a spus cât de frică i-a fost și cât de frig, nu le-a spus cum s-a simțit ca rob, despre toate acestea nu le-a spus nimic, ci doar i-a îmbrățișat și a plâns mult de dorul lor. Uneori tăcerea e mai scumpă decât orice declarație de dragoste, iertarea tace și nu poate reproșa nimic.

Iosif nu i-a spus nimic rău Mariei când a aflat că e însărcinată și nu cu el, nu a vrut să o umilească, nu i-a făcut un scandal monstru chiar dacă era rănit profund în suflet. Continue reading “Cuvintele care nu se spun…”

Nu te grăbi…

Nu te grăbi să-i răspunzi Șarpelui (poftei rele), până nu ai stat mai întâi în rugăciune, până nu ai vorbit mai întâi cu Dumnezeul tău, până nu te-ai hrănit din fructele Scripturii să nu ieși și să mergi printre pomii plini de roade ispititoare ai lumii.

Nu te grăbi să ieși cu fratele tău la câmp dacă nu ai scăpat de invidie, îl vei ucide curând cu vorbe mișelești când vei simți că este peste tine. Nu ieși până nu ți-ai ucis mai întâi propria răutate, altfel vei fi un pericol pentru cei care stau în pace lângă tine.

Nu te grăbi să-l disprețuiești pe fratele tău, și frații lui David l-au disprețuit, văzând în el doar un puști curios până când au trebuit și ei să-i strige numele împreună cu toată armata, sărbătorind victoria lui asupra lui Goliat și apoi să-i spună: “Să trăiți, împărate!” Continue reading “Nu te grăbi…”

Dragi învățători creștini, s-au terminat povestirile din Biblie?

Zilele acestea am primit de la o mămică un text trimis de o învățătoare ca temă copiilor. Textul era clar despre vrăjitorie, despre un copil care a primit un bol magic pe care-l prețuia foarte, foarte mult. Mămica aceasta a fost foarte revoltată luând atitudine înaintea învățătoarei și cerându-i alt text pentru copilul ei, deoarece ea ca și creștină nu poate accepta o temă despre vrăjitorie.

Dragi creștini, oare ni s-au terminat povestirile din Biblie? Le-ați epuizat pe toate? Ați pus în culegerile de română, ca teme pe care să studieze copiii, texte precum crearea pământului în șase zile (scuze, am uitat că noi suntem declarați creștini, dar la școală se învață minciuna de evoluție) Continue reading “Dragi învățători creștini, s-au terminat povestirile din Biblie?”

Tony Berbece: Dumnezeu poate…

Dumnezeu poate fi pipăit. Când ai atins o rană vindecată de Hristos, ai atins locul atins de El, când ai atins un copil de-al Său L-ai atins pe El, pentru că Pavel a zis: “Am fost răstignit și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine…” Avem un Dumnezeu palpabil prin minunile Lui, prin oamenii care sunt locuiți de Hristos, prin tot ce ne înconjoară și este plămădeala mâinilor Lui. I-ai dat trupul tău lui Hristos?

Continue reading “Tony Berbece: Dumnezeu poate…”

Către conducătorii noștri

Unele măsuri ne fac să credem că ați ignorat cel mai bun medicament care se administrează prima dată in cazul oricărei boli, pandemii sau orice ar mai fi, anume dragostea. Hipocrate spunea că acesta este medicamentul cel mai de preț.

Când dai amenzi de aproximativ 80 de milioane de euro unui popor care e printre cele mai prost plătite din Europa, când dai amenzi de 2000 sau de 20.000 de mii de lei unor oameni care au venituri și de 1500 de lei să nu ne mirăm că unii cad în depresie, fac ulcer sau chiar își pun ștreangul de gât precum bărbatul din Vaslui. Continue reading “Către conducătorii noștri”

Ce am învățat din interviul cu domnul Lucian Mândruță

by Toni Berbece

Am învățat că oamenii, indiferent de credință și de convingeri își pot da mâna călduros, pot să fuzioneze, să se simpatizeze, iar ceea ce-i face să urască este lipsa totală a lui Dumnezeu. Am văzut și simțit într-un aparent agnostic, de fapt un pui de credincios, o rază și o licărire de Cer. E ca un copil pe care nu poți fi supărat când zice: “Tati nu mai există pentru mine”! Tati știe că urmează curând ca acel copil să-l prindă de picior ca și cum nicio supărare n-ar fi fost între ei. Asta am simțit la domnul Mândruță, că Dumnezeu e aproape de dumnealui, e acolo, e în urechea lui, îi insuflă puterea de a lupta pentru o societate mai bună. De aceea cred că mai este doar un pas până la a-L recunoaște. Continue reading “Ce am învățat din interviul cu domnul Lucian Mândruță”

Toni Berbece: Ce nu/este Hristos…

Hristos nu este magnetul tău pentru a-ți atrage clienți, nu de aceea a venit Hristos, ca tu să ai o persoana influență cu care să-ți faci publicitate la propria-ți afacere. Hristos este învierea noastră din mormânt, este singura soluție în fața morții. Dacă cei care au făcut acest banner uriaș nu s-au împăcat cu Hristos, până și reclama aceasta îi va condamna. Pentru că au scris Hristos cu litere gigantice în timp ce în viețile lor a fost de negăsit.

Hristos nu este o modă. Da, e cool mai ales în perioada aceasta să-L recunoști, e cool să te declari credincios, e cool să ai o cruce la gât, e cool să mergi să iei lumină (nu și anul acesta), dar dacă nu-I porți Crucea, adică dacă nu ai lepădarea de firea păcătoasă și de păcat, atunci vei descoperi că ai ratat esența. Hristos înseamnă suferință, zbucium, moarte și apoi viață din belșug. Mai întâi trebuie să moară din tine ura, pofta rea, minciuna, lăcomia, lașitatea, zgârcenia, gândul rău, vorba rea, privirea rea și apoi descoperi viața, frumusețea, pacea și fericirea. Spre Hristos se trece mai întâi pe la Cruce, despre aceasta este Paștele. Continue reading “Toni Berbece: Ce nu/este Hristos…”