Da, El te scapa de latul vânătorului.
Dumnezeu îsi scapa poporul „de latul vânatorului” în doua sensuri: de si din. Mai întâi, El îi salveaza de lat, fiindca nu îi lasa sa fie prinsi de el. In al doilea rând, daca totusi sunt prinsi, El îi scapa din el. Prima fagaduinta este cea mai pretioasa pentru unii; pentru altii, a doua este mai buna. „Da, El te scapa de latul vânatorului“.
Cum? Problema este adesea mijlocul prin care Dumnezeu ne scapă. Continue reading “Protectia Lui Dumnezeu”
EDITORIAL
Apropiindu-ne de sfârsitul unui nou an realizez inca odata cât de trecatoare este viata si ce repede trece timpul cand putem fi utili in lucrarea pentru Imparatia lui Dumnezeu. Coplesiti de multitudinea responsabilitatilor si a provocarilor cotidiene, multi dintre noi uitam ca suntem vremelnici pe pamânt, uitam ca suntem responsabili de cum folosim timpul si uitam sau pierdem din vedere însarcinarea care o avem de la Mântuitorul de a duce si a face cunoscută Evanghelia până la marginile pământului. Continue reading “E ÎNCĂ VREMEA LUCRĂRII”
„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.”
Evanghelia lui Matei, 5. 5
.
TEMA fericirii i-a preocupat pe mulți scriitori și gânditori ai lumii, din toate timpurile.
Poetul antic din Roma, Quintus Horațiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.), cu peste două mii de ani în urmă, se apropie să dezlege misterul: “Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.”
Dar psalmistul Sfintei Scripturi aduce o definiție și mai aproape de inima noastră: “sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa” (Psalm, 131)
Însă o definiție inexplicită a fericirii o găsim în versurile poetului Anton Pann (1790-1854): “Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?“, cu alte cuvinte “Stai blând, nu te certa, de ce să-ți strici fericirea și liniștea?” Continue reading “Fericirile (3)”
“Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”
Epistola către Evrei, 4.12
.
Dwight L. Moody (1837-1899), originar din Northfield, Massachusetts, stabilit de la 17 ani în Boston, avea obiceiul de a-L mărturisi pe Domnul în fiecare zi, cel puțin unei persoane care încă nu s-a împăcat cu Dumnezeu, deci unui vrăjmaș. Dar într-una din seri venise ora pentru odinna de peste noapte și se afla deja întins în pat când și-a amintit că nu și-a onorat Domnul în acea zi, privind mărturisirea Lui. Îndată s-a îmbrăcat și a avut o rugăminte Domnului: “Doamne Isuse, Te rog scoate-mi în cale un om rău, care încă nu Te cunoaște, ca să-i pot mărturisi iubirea Ta.” Continue reading “Un detaliu al Cuvântului…”
ARMONIA MAGAZINE - USA 