„Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste.”
Efeseni 4:2
Cineva a trecut pe lângă o casă ai cărei locatari numeroși: bunici, părinți, copii, nepoți, gineri și nurori trăiau în armonie. El a întrebat capul familiei, un bătrân venerabil, prin ce mijloace s-a putut realiza această bună înțelegere. După câteva clipe de cugetare, bătrânul răspunse: răbdare, răbdare, răbdare. Continue reading “Răbdarea în familie”
“Nu ştii că la sfârşit va fi amar?“
2 Samuel 2:26
Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău.
Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-1 privim cu blândeţe:
Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?“. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Continue reading “Aţi trimis după pastor?”
„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”
Iacov, 1.12
Cuvântul spune că îmbuibarea este păcat, iar păcatul acesta nu-l lasă pe cel bogat să doarmă. Astăzi s-a ajuns la o îmbuibare și la o satisfacere exagerată a dorințelor noastre, astfel încât e dificil să vezi sau să simți care e pragul îmbuibării. Iar creștinul fără biruință nu are “cununa vieții” dacă viața pe care o trăiește nu-L onnorează pe Dumnezeu și dacă nu ține sus cuvântul vieții, ci se lasă biruit de ispită. Continue reading “Ispita – Un „vehicul” pentru creșterea spirituală”
by Ligia-Gabriela JANIK
„Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat
şi durerile noastre le-a luat asupra Lui”. (Isaia 53:4)
Pe doamna Müller Drude am cunoscut-o în luna februarie a.c. într-un azil din Tuttlingen. La cei 83 de ani ai săi, doamna Müller este încă o femeie frumoasă, chipeşă dar cu urmele suferinţei întipărite pe chipul ei blând. Apropiindu-mă de patul ei, în ochii mari şi adânci puteai citi tristeţe şi dezamăgire totală. Eram sigură că va înţelege ceea ce încercam să-i spun, dar nu a fost aşa. Se uita la mine cu ochi mari şi totuşi era absentă. Oare ce secret şi ce tristeţe se afla in spatele acestui chip îmbătrînit prea devreme? Oare voi afla vreodată tristeţea care îi măcinase sufletul de-a lungul anilor? Voi avea vreodată ocazia să-i aud tonalitatea vocii? Erau intrebări la care nu ştiam dacă voi primi vreodată răspuns. Continue reading “O inimă pentru cei ce sunt cu noi, dar trăiesc în lumea lor”
ARMONIA MAGAZINE - USA 