CU CEVA VREME ÎN URMĂ am luat un autostopist cu maşina. Nici n-a intrat bine în mașină, că şi-a aruncat o geantă mare de pe umăr la picioare, spunând: „Of, grea este ştiinţa asta… şi la propriu şi la figurat!”. „Ce studiaţi?”, am întrebat. „Psihologie”, mi-a răspuns. „Sunt masterand în psihologie clinică la Timişoara”. Având o logoree incontrolabilă, a început să-mi povestească tot felul de cazuri pe care le-a întâlnit în timpul practicii. Continue reading “Vinovăţia”
Tag: psiholog
„Cine sunt eu?” – Cu o poveste terapeutică menționată de Alina Blagoi
Această întrebare este semnificativă și chiar crucială în diferite situații. Iar o instrospecție proprie e benefică pentru orice om. Continue reading “„Cine sunt eu?” – Cu o poveste terapeutică menționată de Alina Blagoi”
Cele cinci semne că „ego-ul“ a pus stăpânire pe viaţa ta
Ego-ul este sinele fals, iar el ne face să credem că suntem altcineva faţă de cine suntem cu adevărat. (Alexandru Pleșea)
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, ego-ul poate fi comparat cu coaja unui ou, iar puiul (omul) aflat în ou va crede că el este, în acelaşi timp, şi puiul, şi coaja. În realitate, coaja este ego-ul, iar aceasta ne limitează şi, concomitent, ne protejează. Continue reading “Cele cinci semne că „ego-ul“ a pus stăpânire pe viaţa ta”
ȘOCANT cum autoritățile norvegiene BARNEVERNET încearcă în mod nazist să pună mâna definitiv pe copiii Familie Bodnariu
Criminalii norvegieni, Echipa BARNEVERNET și psihologii, le transmit Copiilor BODNARIU că părinții lor vor MURI!
La trei luni de la despărțire, soții Bodnariu au reușit să își întâlnească micuții luați de Barnevernet după ce autoritățile norvegiene le-au permis acestora să își vadă copiii. Continue reading “ȘOCANT cum autoritățile norvegiene BARNEVERNET încearcă în mod nazist să pună mâna definitiv pe copiii Familie Bodnariu”
Şi dacă am păcătuit… (I)
În iarnă, Marcel nu a mai putut îndura chinul şi a venit să-mi ceară sfatul: căzuse în plasa pornografiei şi nu se putea elibera deşi încercase în multe feluri
Durerea cea mai mare era că nu putea mărturisi nimănui chinul şi zbaterea sa. Îi era ruşine si teamă. Se gândea cu mare frică la momentul în care soţia sa va descoperi aspectul acesta şi gândul acesta îl dădea gata. Îşi iubea soţia şi copiii foarte mult şi ar fi fost complet distrus ca aceştia să afle despre situaţia în care se află. Continue reading “Şi dacă am păcătuit… (I)”
Un act imperativ (6)
“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.“
Epistola către Efeseni, 5:19
.
.
Vorbiți între voi!
(pasul 4)
În dosarele de divorț, de dinainte de ’89, la rubrica “cauza” se știa că exista notat indubitabil un aspect cu oarece tentă psihologică, “nepotrivire de caracter”. Sincer vorbind, o găseam și potrivită și abuzivă în același timp, descrierea prin acest simplă dar profundă sintagmă, din moment ce frecvența acestei cauze se ridica la peste 90%, după opinia mea, de altfel neavizată. Continue reading “Un act imperativ (6)”
ARMONIA MAGAZINE - USA 