Andrei Croitoru: Îndreptățirea și pierderea mântuirii

Explicații și învățătură din Romani 4  |  Confuzia dintre mântuire și părtășie

Cei mai mulți dintre evanghelicii români spun și cred că mântuirea se poate pierde, dar este și o minoritate care crede că mântuirea nu se poate pierde. Posibil ca această gândire să vină din ortodoxie: mântuirea nu poți s-o ai decât la final, numai după ce ai trecut toate vămile, când Dumnezeu te pune la balanța și vede dacă ești vrednic sau nu de mântuire.

Adventiștii spun tot cam așa, ei au o doctrină de acest fel, Hristos va aprecia în final dacă omul e vrednic de mântuirea care ne-a dat-o.  Avem mântuirea, dacă nu ți-o pierzi la urmă, când n-ai fost vrednic de ea. Continue reading “Andrei Croitoru: Îndreptățirea și pierderea mântuirii”

ATAC ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN ADUNĂRI

Romani 8.14

Împiedicarea vorbirii libere a Duhului Sfânt în adunare (1)

Dacă ați citit „Scrisorile lui Zgândărilă” de C.S. Lewis, ați văzut că Diavolul face planuri cum să atace pe credincioși și biserica din diverse direcții, pe diferite fronturi. După ce am văzut atacul modernismului asupra bisericii și atacul amestecului cu lumea, vom vedea modul în care diavolul a atacat biserica, pentru ca ea să nu mai aibă parte de cuvântul profetic actual al lui Dumnezeu.

Ni-l și imaginăm pe Satan adunând duhurile necurate la ședință și spunându-le:

„Știți că până acum am atacat cu succes pe două fronturi:

(1) să pătrundă modernismul în adunări, astfel încât biserica să nu se mai bizuie pe lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătoșilor, ci pe metode „moderne”, care n-au nicio putere sau care produc „creștini” nepocăiți cu adevărat, nenăscuți din nou și care nu se vor lepăda niciodată de lucrurile lumii și de ei înșiși, și vor ajunge în iad direct din registrele de membri ale bisericilor.

(2) Apoi am reușit să-i facem să amestece grâul cu neghina, adică pe copiii lui Dumnezeu cu oameni lumești. Continue reading “ATAC ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN ADUNĂRI”

Două urechi și doar o singură gură !

James1-19O falsă concepție despre păstorii adunărilor creștine este că ei trebuie să știe să vorbească bine.

Cel mai necesar acestor oameni este NU să vorbească, ci să știe foarte bine să asculte!  Un om al lui Dumnezeu trebuie să știe să asculte glasul lui Dumnezeu și gemetele oamenilor. El trebuie să asculte cu amândouă urechile și mai ales cu … inima.

Ascultarea activă este terapeutică, reprezentând un tratament prin ea însăși. La fel ca și păstorii, cei mai buni doctori știu și ei că este extrem de important să-i lași pe oameni să-ți vorbească. De fapt, doctorii au deprins un ritual prin care “ne ascultă“: cu urechile, cu mâinile, cu stetoscopul, etc. Omenii cheltuiesc zeci de mii de dolari ca să dea de câte un psihiatru bun, care știe să-i asculte cu toată atenția. Ei se “limpezesc“ singuri vorbind acestor “specialiști“ despre problemele care-i frământă. Continue reading “Două urechi și doar o singură gură !”

Gândul zilei: O viață de părtășie autentică!

Asta explică Jesus is The Waytotul

Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca ei să fie una în Noi.
loan 17:21

Dacă treci printr-o perioadă de singurătate, citeşte Ioan 17: îți va explica exact de ce te afli în acea situaţie – Isus S-a rugat ca tu să fii una cu Tatăl, aşa cum este El. Îl ajuţi tu pe Dumnezeu să răspundă la această rugăciune sau ai un alt scop cu privire la viaţa ta? Din momentul când ai devenit ucenic, nu mai poţi fi tot atât de indepen­dent pe cât erai înainte. Continue reading “Gândul zilei: O viață de părtășie autentică!”

Afară din tabăra lumii, dar cu Isus

credintaSă ieşim dar afară din tabără la EL

Evrei 13:13

Purtându-şi crucea, Isus a ieşit afară din tabără ca să sufere. Motivul pentru care creştinul părăseşte tabăra păcătoasă a lumii nu trebuie să fie acela că îi place să fie singur, ci pentru că Isus a făcut aşa, şi ucenicii Săi trebuie să-I urmeze exemplul. Christos nu a fost „din lume” (loan 17:14). Viaţa şi mărturia Sa au fost un continuu protest faţă de conformitatea cu lumea. Nu vei găsi nicăieri atâta dragoste pentru neamul omenesc ca în inima Sa, dar El s-a despărţit totuşi de păcătoşi. Continue reading “Afară din tabăra lumii, dar cu Isus”

Limitele umblării noastre

LimiteSTABILEŞTE LIMITE

(1) „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu” (Matei 5:37)

Când „un lucru bun” devine „prea mult”? Pot să te ajut fără să mă rănesc? Putem să ne împărtăşim vieţile fără ca eu să renunţ la viaţa mea? Când ai într-adevăr nevoie de ajutorul meu? Când trebuie să mă dau deoparte şi să te las pe tine şi pe Dumnezeu să vă ocupaţi de asta?

Găsirea echilibrului între „destul” şi „prea mult”,  în relaţii,  este o provocare constantă şi nu este uşoară. Mai ales când rolul tău tinde să fie „toate lucrurile, totdeauna, tuturor oamenilor”, iar al lor este „sunt neajutorat, îmi eşti dator, ai grijă de mine”; când ei nu au nici un „nu”, iar tu nu ai nici un „da”.

Nevoia de a fi folositor Continue reading “Limitele umblării noastre”