„Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui:  „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea; şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.”

Geneza, 24.1-4

UMBLAȚI PRIN CREDINȚĂ!

Despre îndeletnicirea de poet, Nichita Stănescu spune “Poetul ca şi soldatul / nu are viaţă personală.”,  căci,  dedicându-se acestei sensibile profesiuni, poetul asemeni unui soldat, nu mai are viață personală, de-acum el trăiește dependent de “inspirația”  care îi  este și stăpân.

Bine, în altă împrejurare  literară, probabil în volumul RESPIRĂRI, N.S. vorbind despre poet, leagă acest substantiv de metafora “moașă comunală”, indicând că poetul e cineva care trebuie să fie de folos în mod vital și de urgență, pentru mai multe nevoi ale omului. Continue reading “Ce faci să-ți onorezi Stăpânul?” →