Ce facem noi când începe o ceartă

Da, și noi ne mai certăm. Cuplul perfect nu este acela care nu se ceartă niciodată, ci acela care știe cum să treacă cu bine peste orice moment tensionat. Avem câteva reguli, care după câțiva ani de căsnicie se aplică cu precizia unui ceas elvețian.

1. Nu lăsăm niciodată o ceartă să degenereze. Realizăm la timp că orice ceartă, indiferent cât de mică pare, este un pericol maxim pentru familia noastră. Așadar, ne oprim întotdeauna până nu e prea târziu.

2. Nu ne izolăm niciodată. Nu permitem niciunei neînțelegeri să ne separe nici măcar pentru câteva ore. Nu dăm șansa firii umane să se obișnuiască cu distanța, o iubire adevărată nu permite așa ceva. Dacă știu că e supărată mă ard tălpile să merg la ea. Nu las supărarea să dospească, o opresc la timp. Îmi cer iertare și rămân lângă ea. Tocmai atunci are nevoie să mă simtă aproape. Izolarea nu a rezolvat nociodată un conflict. Continue reading “Ce facem noi când începe o ceartă”

Un act imperativ (6)

Vorbiti între voi

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Epistola către Efeseni, 5:19

.

.
Vorbiți între voi!

(pasul 4)

În dosarele de divorț, de dinainte de ’89, la rubrica “cauza” se știa că exista notat indubitabil un aspect cu oarece tentă psihologică, “nepotrivire de caracter”.  Sincer vorbind, o găseam și potrivită și abuzivă în același timp, descrierea prin acest simplă dar profundă sintagmă, din moment ce frecvența acestei cauze se ridica la peste 90%, după opinia mea, de altfel neavizată. Continue reading “Un act imperativ (6)”