Citind cu mare atenție cele declarate de Iosif Țon, mai recent, dar și de-a lungul anilor, având în vedere în ce moment vorbește astfel, coroborat cu ce se întâmpla în lume, ce fac frații, comparativ cu ce spune și ce face Țon – a faptului că el nu a fost persecutat de Securitate și de Statul român – că a fost bine merci, nu un prigonit în vechiul regim comunist, înclini să crezi în duplicitatea sa, mai ales că acum se situează mai clar în opoziție față de  „frați”, având calea lui, singulară.

Pentru a-i descifra cât de cât caracterul, din ceea ce vorbește dânsul, privindu-i în urmă pașii, l-am putea eventual caracteriza prin aceste cuvinte: instabil (doctrinar), pocăit declarativ, plin de iubire, declarativ, consecvent propriei agende, nesupus frățietății, avid de afirmare. Continue reading “Agenda lui Țon” →