Într-o seară, Paul stătea pe o bancă dintr-un parc ce se afla în apropiere de casa lor. Era foarte adâncit în propiile sale gânduri sumbre, fiind foarte convins că trebuia să sfârșească cu viața lui și să nu mai trăiască agonizând. Pe o bancă în fața lui stătuseră un timp două fete, la un moment dat una dintre ele scoase o țigară și o întrebă pe cealaltă dacă nu are un foc. Dar fata nu avea și îi spuse să-i ceară lui Paul, la care fata ce dorise să fumeze spuse:
Viața lui Paul Ignat, până la cei treizeci de ani ai săi, fusese un șir întreg de eșecuri. Cel mai dramatic an din viața lui fusese anul în care murise tatăl său, apoi fusese nevoit să-și întrerupă facultatea de informatică, din cauza faptului că nu mai avea cine să-l susțină financiar. Și cum nu ar fi fost destul, prietena sa Olga, la scurt timp după ce își întrerupse facultatea, sfătuită de părinții săi, rupsese orice legătură cu el pe motiv că ei doi nu mai aveau nici un viitor împreună. Toate acele lovituri ale vieții îl aruncară într-o depresie puternică din care cu greu reușise să scape, însă, în ultimul timp, simțea cum cădea din nou în depresie. O disperare înfricoșătoare îi cuprindea sufletul tot mai mult, și avea impresia că mintea îi era mai mereu învăluită în negură. Se zbătuse un timp să invingă acea stare, dar nu mai putea și nici nu mai avea acea voință din acel an în care murise tatăl său și luptase cu depresia, ba mai mult de atât, atunci căutase ajutor medical pentru a putea ieși la lumină. Pe atunci încă mai credea în faptul că putea făuri ceva în viață. Pe când în ultimul timp, își trăia viața într-o continuă dezamăgire amară.
Când stăm la semafor şi avem timp să ne uităm la maşinile din jur, vedem că pe multe dintre ele sunt lipite tot felul de însemne.
De la cele care recomandă o conduită preventivă pentru eliminarea oricărui pericol pentru participanţii la trafic, până la cele cu mesaje haioase. Unul dintre cele des-întâlnite e un peşte stilizat, pe care unii îl consideră simbolul unor secte sau al adpţilor vreunei religii obscure.
Poate aţi mai văzut pe străzi maşini care au pe spate ca emblemă simbolul unui peşte. Acesta este purtat ca un simbol religios.
După aproape un an și jumătate de la intervenția abuzivă a angajaților Jugendamt Heidekreis în Familia Furdui, copiii trec prin traume neimaginabile și cu greu mai pot îndura tratamentul la care sunt supuși.
David, băiatul cel mare, își dorește foarte mult să se întoarcă acasă. Este descurajat de lipsa de perspectivă, de izolarea pe care i-a adus-o viața la cămin, de absența relațiilor și a persoanelor de referință apropriate. În plus, este trist și descurajat de acțiunile Jugendamt de a îndepărta pe frații lui de părinți și unii de alții. El nu și-a dorit niciodată acest lucru. A cerut să participe la ultimul proces în instanță și a fost foarte dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile.
David Wilkerson în cartea sa ”Sunați din trâmbiță”, carte scrisă în anul 1985, are un capitol intitulat: ”Muzica dracilor în Casa lui Dumnezeu”. Este posibil așa ceva? Da, deoarece, așa cum spunea marele reformator, Martin Luther, diavolul este maimuța lui Dumnezeu. Adică diavolul îl imită pe Dumnezeu în ceea ce poate imita, căutând să înșele pe cei neștiutori sau lesne crezători.
RVE Timișoara: Gabi Iluț nu-și retrage reclamațiile prin care a închis o sumedenie de canale creștine!
Din lipsă de iubire,GABI ILUȚ, ÎNCHIDE peste 80 Canale Creștine
De curând, cel puțin 80 canale de youtube cu conținut creștin au fost eliminate de pe net în urma unor copyright strikes trimise platformei social media, de către cântăreața creștină Gabi Iluț, pentru a-și proteja dreptul de autor.
One of the worst things for a Christian to do is live in fear. Fear is faith in the devil. Most Christians have more faith in the devil than they do in God.
*
Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poate face un creștin este să trăiască în frică. Frica este credința în diavol. Majoritatea creștinilor au mai multă credință în diavol decât în Dumnezeu.
Una dintre cele mai dramatice (sau mai triste) ședințe de consiliere pe care le-am avut a fost cu o soră de 70 de ani. În ciuda faptului că a fost căsătorită timp de 50 de ani, nu a avut niciodată un bărbat care să-i spună cu adevărat că este valoroasă, iubită și de care are nevoie. Soțul ei era rece și distant și la asta se aștepta – de fapt, mai probabil, pentru că l-a ținut la distanță din cauza filtrelor ei.
Ea a slujit Domnului toată viața ei. Fusese misionar, director muzical, profesor de școală duminicală și multe altele. Ea l-a iubit pe Dumnezeu și L-a slujit – din frică crudă și goală.
Evanghelizare se face pentru ca oamenii să audă vestea bună că salvarea sufletelor lor e rezolvată de Dumnezeu prin însuși Fiul Său Isus Hristos, care ne-a înlocuit în pedeapsă și în moarte. Că oricine crede și se va boteza va fi salvat și astfel va putea intra în împărăția lui Dumnezeu, trecând de la moarte (spirituală) la viață (cu duhul înviat / recreat), și nu mai vine la judecată.
ARMONIA MAGAZINE - USA 