Una din frazele care conțin taine doar pentru inițiați …

Doream de mută vreme să pot spune și eu: “Când eram la Oxford …” și iată că de astăzi pot s-o spun fără să mint sau să imit nătâng pe cineva. Ieri, Teofil Harii, gazda mea de la Londra, m-a dus la Oxford.

Am descoperit un ambalaj arhitectonic creștin impresionant, lipsit însă de conținutul duhovnicesc de altădată. Inscripțiile de pe clădiri, în limbile greacă și latină, vorbeau despre importanța Bibliei și a lui Dumnezeu în căutarea adevărului care înnobilează.

Ca român, Oxfordul te privește de sus, de la înălțimea secolelor de cultură și Civilizație inaccesibile. Între-unul din mulțimea de muzee de aici ne-am întâlnit cu o familie care vorbea românește. O surpriză foarte plăcută. Am spus ceva despre Dumnezeu și am găsit ecoul unui frate de credință.

Pe străzi, lumea pestriță era cuprinsă de febra nunții regale de a doua…

Ziua de luni este sabatul predicatorilor, dar surprizele din România se țin pentru mine în lanț. N-o să vă vină să credeți …

Duminică seara, de la Lugoj m-a luat în ospeție Costică Candreanu, fiu al unuia din cei trei Frați Candrianu care au tinerii în Negreni cu tatăl meu.

Pe Costică nu-l mai văzusem de când, copii fiind, am făcut împreună un zmeu bucureștean, l-am înălțat pe imaș și am spăriet vacile de le-au secat pentru o vreme izvorul laptelui.

Astăzi ne-am văzut iară, eu un mieluț fricos venit din America, el un zmeu moldovan mare și vizibil de departe înălțat pe cerul Timișoarei. După o noapte ca-n iatacul sultanului, Costică m-a ajutat să răspund unui păstor de munte, care mă provocase să-l vizitez luni seara, la o bucată de noapte, într-una din adunările lui din susul unui pârâu de munte. Îmi vorbise vineri la Lugoj, când făcusem pentru…

Am venit la Lugoj să mă reîntâlnesc cu colegii cu care am trăit unele din cele mai grele, dar și cele mai frumoase, zile din viața mea. Dumnezeu ne-a fost atunci așa de aproape de parcâ-I simțeam mângâierea pe umeri și răsuflarea caldă pe obraji.

Știți ce m-a șocat cel mai mult la reîntâlnirea cu ei? Permanentizarea aceleași bucurii de a lucra, de a lupta și de a merge împreună cu Dumnezeu. Nu le-am cerut permisiunea să-i înregistrez și nu vă pot reda aici mulțimea de amintiri din cei 40 de ani de păstorire pe care fiecare din ei, care mai de care, s-au înghesuit să le deșarte în acel festin colectiv de sâmbătă sabatică.

Alăutele funcționau la maxim și sunau tare. Dumnezeu însuși era eroul tuturor celor povestite, ca pe vremuri la Seminar, ca atunci, în vremea formării noastre ca slujitori ai Domnului și ai bisericilor.

Am auzit despre…