Fie că o fac voit, fie din neglijență, fie din indolență, „cei apropiați” lovesc cel mai tare. Dau bine de tot! Cu vorba, cu fapta! În Ieremia 18:18 stau mărturie următoarele cuvinte grele:”Veniţi să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” Demolare și descurajare, delăsare și apăsare, asta simți în acele momente. Te frământă „de ce”-ul suferinței. Nu afli atunci răspunsul pentru că suferința nu ar mai suferință. Suferi și că nu primești răspuns la dilemă. Apoi vine cârtirea, izolarea, plânsul, autoprotecția și spui: „Am scăpat!” Ai tras obloanele. Dar nu ai scăpat. Printre obloanele trase tot mai pătrunde câte o suliță, câte o săgeată aparent rătăcită. „Ce am făcut?”…