Daniel Branzei: Pocăiți sau sfinți? De ce se făcea botezul pocăinței doar o singură dată?

N-am mai scris de mult ceva inflamabil! O fac azi „din necesitate“. Spre deosebire de alte neamuri, la românii neoprotestanți s-a împământenit o „virtute“ neîntâlnită frecvent la alte neamuri: „pocăința“. O pomenim adesea și o recomandăm la nesfârșit. Nu cred că este nici biblic și nici recomandabil. Iată de ce:

Privesc cu mare simpatie declarația unei persoane care a declarat recent public: „Vreau să fiu din ce în ce mai pocăită!“, dar am unele lămuriri de adăugat.

Nu poți fi „pocăit din ce în ce mai mult!“

Pocăința este o „cale“ către un scop: sfințenia. Nimeni nu vrea să stea într-o tranziție nesfârșită. Pocăința este o ușă prin care trebuie să trecem ca să intrăm în lumea oamenilor sfinți. Vă doresc din toată inima să terminați calea cu bine!

N-ar trebui să ne numim biserici de oameni pocăiți decât în măsura în care aceasta definește pe cei care s-au pocăit și au fost botezați ca adulți. Bisericile din Noul Testament nu au fost adunări de pocăiți, ci adunări de sfinți !!!

Accentuarea „pocăinței“ semnalizează subconștient că nu ne permitem să ne numim oameni sfinți, este deci un compromis cu mediocritatea. Dacă accepți că ai de ce să te pocăiești în fiecare zi înseamnă că accepți viața de păcat drept ceva permanent, cvasi-normal și inevitabil. Creștinii trebuie să caute sfințenia, nu pocăința!

„Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur“.  (Filip.2:12)

Nu vă complaceți pururi în treapta „pocăinței“! Trebuie să ne străduim să fim din ce în ce mai sfinți!

„Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14).

“ … căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor (nu bisericile pocăiților!)“ (1 Corinteni 14:33).

Ce înseamnă „să fii sfânt“ ?

,,Sfințenia“ și ,,slava“ vin la noi dintr-un vocabular al cerului, la care n-avem deocamdată acces. Din cauza aceasta ele sunt, semantic, cuvinte goale de conținut. Adică nu trezesc în imaginația noastră nici o imagine mentală.

Aflat ,,peste ocean“, în Australia, la o întâlnire de tineret dintr-o biserică de tineri români care înțelegeau mai greu limba română, o fată mi-a pus o întrebare surprinzătoare:
,,Frate Daniel, ce înseamnă ,,sfințenie?“
M-a luat prin surprindere, dar eram cumva pregătit pentru că și eu mă frământasem mult cu problema aceasta.

,,Ce înseamnă, în termenii noștri, sfințenie?“

Biblia ne spune că Dumnezeu este sfânt, Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, îngerii sunt sfinți, cerul este un loc sfânt, dar noi nu le-am văzut niciodată … Cum să înțelegem ceva, dacă n-am văzut, n-am experimentat? Ca să putem să traducem în termenii noștri ,,sfințenia“ lui Dumnezeu trebuie să o coborâm din cer la nivelul experiențelor noastre pământești. I-am spus că am să-i dau prima dată o definiție de ,,valoare“ și numai după aceea una ,,pozițională“.

În scara valorică, pornind de la ,nivelul ,,zero“ care este ,,așa și așa“, în jos, avem

rău,
mai rău,
foarte rău,
cel mai rău și …
demonic.

Pornind de la același ,,așa și așa“ în sus de data aceasta avem

bun,
mai bun,
foarte bun,
cel mai bun și …

sfânt.

Sfințenia este bunătatea la superlativ.

Am întreabt-o: ‘Tu ți-ai dori un soț ,,așa și așa“, unul ,,bun“, unul ,,foarte bun“, unul ,,cel mai bun“ sau unul ,,sfânt“?’

Am văzut din privirea ei că m-a înțeles ,,așa și așa“ și sunt sigur că tot așa și așa m-ați înțeles și dumneavoastră. Ca să ne ajutăm puțin, am să vă dau traducerea termenului ,,sfânt“ în alternativa lui biblică.

Două sinonime care clarifică

,,Sfințenia“ nu este un termen comun în lumea noastră. Puțini îl înțeleg. Ca să ne ajute, Dumnezeu ne-a lăsat un sinonim în alt text biblic.

Citim ,,Fiți sfinți, căci eu sunt sfânt!“ (1 Petru 1:16) și nu înțelegem neapărat ce vrea să spună, dar citim și ,,Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit“ (Mat. 5:48). În context, Domnul Isus le spune: ,,Nu fiți răi, nu răspundeți cu răutate, ci fiți buni ca Tatăl vostru fiți …desăvârșiți“ (Mat. 5:38-47). Dacă ,,sfânt“ înseamnă ,,desăvârșit“, atunci ce înseamnă ,,desăvârșit“? Desăvârțit înseamnă ,,perfect, fără nici un defect“ [cf. dex: Desăvârșit –   A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. A ajunge la o formă deplină, definitivă; a se împlini]

O invenție latină!

Un alt sinonim este cuvântul ,,excelență“. Termenul ,,Excelent“ vine din limba latină derivat din două cuvinte și înseamnă ,,ex cello“, din cer. Într-un fel, latinii au făcut o șmecherie semantică, inventând o expresie ca să definească ceea ce este de neînțeles, ,,sfințenia cerului“. ,,Excelent“ înseamnă ceva care nu este de pe pământ, ceva care este așa de perfect încât pare ,,din altă sferă de existență“. Sfințenia este la ea acasă în cer.

Sfințenia este excelența lui Dumnezeu în natura și în toate acțiunile Sale. Excelența divină asigură, garantează, desăvârșirea divină.

Orice îmbunătățire a naturii și acțiunilor noastre este o treaptă mai sus în ,,excelența“ la care ne cheamă Dumnezeu. El însuși este angajat într-o asemenea lucrare în noi. Dumnezeu a părăsit în Christos sfințenia cerului și s-a pogorât în ,,junkyard-“ul universului, să recupereze ce se poate din făpturile stricate ale universului, înainte ca toate să fie aruncate la foc. A venit  să repare și să re-nască oameni pentru împărăția care va veni.

Richard Wurmbrand își șoca vizitatorii cu afirmații despre sfințenia lui Dunmnezeu:

,,Brânzei, să te ferească Dumnezeu să fii un predicator bun!“ După o pauză retorică în care nu știai ce să răspunzi, dânsul continua: ,,Să fi un predicator excelent! Dumnezeu merită numai ce este excelent!“ Din păcate prea puțini înțeleg lucrul acesta.

Un exemplu din viața de căsnicie

Când spune că vrea să ne facă ,,sfinți, ca Dumnezeu“, Biblia folosește această definiție:

,,Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, (adică) ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană“ (Efes. 5:25-27).

Dumnezeu vrea să ne facă desăvârșiți pentru că în cer, desăvârșirea este ,,normală“, adică acolo toate lucrurile sunt ,,sfinte“.

O ilustrație din Vechiul Testament

Jertfele aduse pe altar înaintea lui Dumnezeu trebuiau să fie ,,sfinte“, adică fără cusur, desăvârșite. În cartea profetului Maleahi, Dumnezeu este revoltat că poporul îndrăznește să-i aducă jertfe betege, schioape, furate…“ ,,Sfințenia jertfelor“ era această desăvârșire, această stare de lipsă a defectelor.

Încă o ilustrație din viața evreilor

,,Ați auzit de vaca roșie“? Este o vacă strict necesară pentru fabricarea apei de curățire, apa de ispășire. Nu există intrare în slujirea lui Dumnezeu la templu fără spălarea în această apă. Așa a fost în vechiul testametn și așa trebuie să fie și astăzi, dacă evreii vor să reia activitățile de la Templu. […]

Continue reading barzilaiendan.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.