Tiparul care  stă în spatele posibilității unei comunicări indubitabile dintre Tatăl nostru din Cer cu fiii și ficele Sale se găsește în Biblie și, în principiu,  oricine caută să mediteze zi și noapte la Cuvântul lui Dumnezeu îl va și găsi cu siguranță.

pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –  deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. (1 Ioan, 1:2-3)

La aceasta viață suntem chemați, la părtășie, la comuniunea noastră,  unii cu alții și cu Dumnezeu.

Iar harul și adevărul lui Dumnezeu, care a venit prin Isus Hristos, este oferta făcută omului de Dumnezeu.

Într-un sat, o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei pe Isus.  Acolo se afla și sora ei, Maria, și probabil și unii dintre ucenicii Săi.

Isus, vorbind cu Marta și Maria, a lăudat-o pe Maria pentru că aceasta “s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui“, în timp ce  “Marta era împărţită cu multă slujire” […]  şi aceasta I-a zis: “Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” (Luca 10: 38-40)

Drept răspuns, Isus i-a zis: “Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,  dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10: 41-42)

Și viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3)

Cuvântul a cunoaște folosit aici e același cuvânt pe care-l găsim unde citim că Iosif “n-a cunoscut-o [pe Maria], până ce ea a născut un Fiu. Si el I-a pus numele Isus.”(Matei 1:25)

Sensul a cunoaște, despre care vorbim,  înseamnă o cunoaștere intimă, care se realizează numai între soți.

Ca să poți să-l cunoști pe cineva, trebuie să existe între cei doi o comuniune,  o cunoaștere intimă, de profunzime, fără bariere, de sinceritate, respect și de iubire, o părtășie, de la duh la duh, între credincioși, respectiv între duh-Duhul Sfânt, între credinios și Dumnezeu. Așa se și explică existența și profunzimea vorbirilor dintre Dumnezeu și prorocii Săi consemnate în Scriptură, o permanentă comunicare în duh (prin cuvânt, vise sau vedenii).

Pe scurt, dacă noi am consemna în scris (periodic, de mai multe ori pe săptămână), rugăciunile noastre către Dumnezeu, apoi răspunsul primit în liniște și ascultare, în duhul nostru,  am putea vedea și constata că și noi cei din secolul XXI am putea avea o dulce părtășie cu Domnul nostru, auzindu-l ce ne vorbește duhului nostru.

Iată un caz de vindecare interioară (consemnată într-un astfel de Jurnal al convorbirilor cu Dumnezeu, din lucrarea 4 chei de a auzi vocea lui Dumnezeu  de Mark & Patti Virkler, pdf):

Fiul Meu, ai primit mult prin vindecare şi progresul tău a fost bun. Deşi ai slujit în aceste tărâmuri şi ai primit tu însuţi vindecare în anumite momente din viaţa ta, ai fost totuşi puţin cinic în legătură cu anumite domenii ale vindecării interioare. Din cauza acestei laturi cinice ale tale Eu nu am putut atinge anumite zone din viaţa ta, şi de aceea ai primit doar o măsură de libertate în privinţa anumitor lucruri.

Situaţia pe care ai menţionat-o la vârsta de 12 ani este clară şi în mintea Mea, pentru că am fost acolo şi am văzut tot. Singurul lucru este că în acele zile tu nu Mă cunoşteai şi nu erai conştient de prezenţa Mea, sau de faptul că Mie chiar Îmi păsa de tine. Dar Mie Îmi păsa de tine, întotdeauna Mi-a păsat. La acel moment erai foarte introvertit, nesigur şi plin de anxietate. Asta din cauza trăsăturilor moştenite şi a unor circumstanţe din familie pe care nu le puteai controla.

Această situaţie în mod normal nu te-ar fi rănit deloc dacă ai fi fost întreg la momentul când te-ai confruntat cu ea, dar tu nu ai fost. Credeai că eşti, dar nu erai. De aceea îţi poţi aminti de asta în detalii foarte vii. A avut un efect profund asupra ta, atât de mare, încât ai devenit, dintr-un elev de A şi B, un elev cu media C. Ţi-ai pierdut treptat interesul pentru şcoală şi abia aşteptai să pleci.

Îţi aminteşti asta, fiul Meu?

Da, Doamne, îmi amintesc.

Vreau să vizitezi iar în rugăciune acea sală de clasă, dar de această dată mergem
împreună. Ce vezi?

Te văd, Doamne, stând lângă mine când el îşi bate joc de mine.

Ce îţi fac?

Doamne, Te apleci spre mine, mă înconjori cu braţele Tale şi spui: „Este în regulă, e doar o glumă, el nu vrea să spună nimic cu asta, nu o pune la inimă. Te iubesc exact aşa cum eşti, nu le eşti inferior. Aşa că ţine capul sus, tu eşti al Meu şi nu ştii asta încă, dar Eu am planuri mari pentru tine pe viitor.“ Mă simt sigur având braţele Tale în jurul umerilor mei. Mă simt protejat şi am pace.

Acum, vreau să-l ierţi pe domnul Green şi pe colegii tăi de clasă.

Doamne, îi iert pentru remarcile lor nepăsătoare. Te rog să curăţeşti gândurile mele în părţile conştientă, inconştientă şi subconştientă ale minţii mele şi să le umpli cu gândurile Tale. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai arătat asta şi m-ai vindecat!

Acum, fiul Meu, mergi în dragostea Mea şi să ştii că Eu sunt mereu cu tine. Să mai ştii că din cauza asta te-ai comparat cu alţii şi te-a simţit uneori inadecvat şi  descurajat. Dar azi te-am eliberat.