„În chip nevrednic”

de Andrei Croitoru

1 Corinteni 11:27-29

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Am început cu o prezentare a derapajelor pe care le vedem astăzi în adunările evanghelice iar în acest capitol voi trata felul în care trebuie să ne apropiem de Cina Domnului. Atitudinea și mentalitatea cu care venim la Cină trebuie să fie una duhovnicească.

Ceea ce doresc să abordez acum este semnificația expresiilor „în chip nevrednic”, „să se cerceteze pe sine însuși” și „nu deosebește trupul Domnului”. Marele nostru necaz constă în faptul că fiecare a dat ce semnificație a considerat el potrivită acestor expresii, ignorând complet contextul și astfel s-a născut o teologie și o practică care n-are deloc susținere biblică.

În general toate predicile pe care le-am ascultat despre Masa Domnului accentuau conformarea morală ca fiind condiția preliminară participării la Masa Domnului. Am întâlnit însă câțiva autori care au clarificat destul de sumar și precis care este sensul expresiei.

În chip nevrednic

Este suficient să observăm de la bun început că Scriptura „nu pune problema dacă suntem vrednici …, ci ceea ce critică apostolul este a lua parte într-un chip nevrednic”.[1] Așadar, nu se are în vedere vrednicia persoanei, ci a actului luării Cinei Domnului. Altfel spus, Pavel nu discută aici despre moralitatea personală, ci despre modalitatea participării la Masa Domnului.  “Nu se poate să aplici persoanelor cuvântul «nevrednic». Aplicarea lui este în întregime referitoare la felul în care se ia Cina”.[2]

Deși acest pasaj nu vorbește despre vrednicia persoanelor, totuși pentru că se discută atât de apăsat despre acest lucru în relație cu Masa Domnului voi face două observații introductive: în primul rând, dacă condiția participării la Masa Domnului ar fi propria vrednicie atunci nimeni, niciodată, nu ar avea dreptul la Masa Domnului. Am face foarte bine să abandonăm această rânduială pentru că pentru mine este clar că nimeni nu este vrednic. Am spus în mai multe situații că dacă voi mai auzi o singură dată chemarea slujitorului care împarte elementele Cinei, ca să se ridice la Cină doar cei vrednici, eu mă voi băga sub scaun chiar dacă sunt la amvon pentru că dacă ar fi să iau în calcul vrednicia mea în fața jertfei Domnului mă tem că voi fi mistuit pe loc doar pentru gândul că m-aș putea așeza alături de vrednicia pe care tocmai ar trebui să o celebrez; în al doilea rând, noi toți cei mântuiți suntem socotiți neprihăniți, adică îndreptățiți odată pentru totdeauna prin vrednicia Domnului Isus, astfel noi toți suntem vrednici prin El. Deși pasajul nu vorbește despre vrednicia noastră, totuși noi putem să ne apropiem de Masa Domnului pentru că avem o vrednicie impecabilă fiindcă Hristos ne-a atribuit-o prin har și suntem îmbrăcați cu ea pentru totdeauna.

Termenul „nevrednic”, care ne interesează în mod special, apare în forma aceasta doar aici în Noul Testament (gr. anaxiós). Ne este de ajutor faptul că rădăcina termenului (gr. anáksios) se mai găsește odată tot în 1 Corinteni, unde Pavel vorbește despre judecățile care aveau loc între credincioși. Semnificația termenului devine limpede: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?” (1 Corinteni 6:2). Pavel, așadar, îi critică pentru faptul că nu erau capabili să judece neînțelegerile dintre frați. Pavel vorbește despre o incapacitate spirituală și înțelepciunea de care aveau nevoie în rezolvarea unor conflicte. Semnificația termenului nu este cea de vrednicie morală, ci de capacitate duhovnicească în judecarea lucrurilor.

Această semnificație trebuie aplicată și în contextul nostru. Astfel, lucrul pe care îl condamnă Pavel este că ei erau incapabili să judece, să înțeleagă și să aprecieze trupul și sângele Domnului la valoarea la care erau acestea și pe care trebuiau să o vadă, deodată ce se declarau creștini. Ca efect al acestei incapacități spirituale, de care erau vinovați, au ajuns să confunde cina Domnului cu agapele lor și adunarea Domnului cu casele lor.

Este evident că răutatea, zgârcenia și certurile dintre ei erau o problemă morală foarte gravă, însă această abatere morală se datora unui proces de gândire spiritual slab și eronat. Gândirea lor spirituală era puternic afectată deodată ce au ajuns să trateze Cina Domnului cu o asemenea indiferență, obișnuință și ignoranță. Așadar, apostolul Pavel atacă rădăcina problemei. El nu încearcă doar să corecteze niște deviații morale, ci problema de bază, care era o gândire greșită.

„Chipul nevrednic” nu este chipul omului pentru că la Cina Domnului privim prin credință un singur chip, Chipul Domnului Isus. Expresia trebuie înțeleasă ca fiind sinonimă cu „mod nevrednic” sau „fel nevrednic”. Astfel, am putea parafraza versetul astfel: „oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului într-un mod/fel nevrednic”.

Continue reading baptistireformati.wordpress.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.