Rolul înțelegerii în relația noastră cu Dumnezeu

Înțelegi tu ce citești?

Înțelegi tu ce se întâmplă cu tine? Înțelegi tu care este sensul situației prin care treci acum?

Dar ceea ce trebuie de fapt să știm acum este aceea că ce contează de fapt, nu e cât înțelegi, ci  contează faptul că Dumnezeu nu va intra niciodată într-o relație cu tine, sau tu cu El, fără ca ea să fie bazată pe o clară înțelegere. Dumnezeu nu vrea: înțelegi, nu înțelegi, mergi pe drumul ăsta mai departe, nu, nu vrea asta.

Dar să mergem în Faptele apostolilor 8:26-40, și să vedem cum a pus Dumnezeu în lumină însemnătatea înțelegerii despre care vorbim.  Căci, tu trebuie să ai pentru omul din fața ta și pentru propria ta inimă, înțelegere, trebuie să-i dai omului șansa să înțeleagă. Dumnezeu nu face nimic decât pe fondul înțelegerii, dacă tu înțelegi. De altfel, judecata nu se va face pe un alt criteriu, decât pe ceea ce ai înțeles, nu pe ceea ce nu ai înțeles.

26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: “Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu. (Fapte 8:26)

Ce aș vrea să remarcăm aici? Este că aici vedem că aici e inițiativa lui Dumnezeu, nu a lui Filip sau a famenului etiopian. Omul acesta care mergea pe drumul acela pustiu, nu avea idee ce pregătea Dumnezeu pentru el, spunând lui Filip: “du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”. Nu știa. Așa nu stii nici tu, nu știu nici eu, nici unul dintre noi ce pregătește bunul Dumnezeu pentru noi de fiecare dată. Un lucru este absolut sigur, în lucrarea aceasta a noastră, de întoarcere la Dumnezeu, în lucrarea de primire a credinței, de aflare a adevărului așa cum este el în Hristos Isus, inițiativa aparține lui Dumnezeu.

Un înger al Domnului a zis “du-te acolo” și lucrul acesta este cu atât mai important cu cât nu este nimeni dintre noi  care n-are trebuință ca Dumnezeu să spună cuiva, undeva, printr-un înger, du-te și sari în ajutorul persoanei cutare sau cutare.
Dar cine nu ar avea nevoie de așa ceva? Și totuși îngerii nu sar în ajutorul tuturor oamenilor, măcar că ar vrea s-o facă, pentru că nu toți oamenii au loc în inima lor pentru ajutorul pe care vrea să li-l dea Dumnezeu.

27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: “Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: “Înţelegi tu ce citeşti?

Înțelegi tu ce predică omul ăla,acolo? Înțelegi tu ce cântă omul acela? Înțelegi tu ce predică preotul la altar? Înțelegi tu ce citești în carte? Înțelegi tu despre ce predică predicatorul acesta?

Dumnezeu este foarte interesat, nu numai în predica mea (asta) ci în faptul că tu, din bancă, ai înțeles sau nu ai înțeles acest lucru. Și cu atât mai mult eu care predic, am înțeles sau n-am înțeles ce vreau să spun.

Înțelegerea este prima urgență a lui Dumnezeu, este prioritatea tuturor priorităților, în relația Sa cu omul.

Ce sens ar avea să se meargă mai departe dacă cineva nu a înțeles care este chemarea (dorința) lui Dumnezeu? Ce sens ar avea ca cineva să ceară iertare pentru păcatul lui dacă nu a înțeles gravitatea păcatului.  Ce sens ar avea să oferi cuiva mântuirea sau salvarea  sau viața veșnică în Hristos Isus, dacă omul acesta n-a înțeles ce este lucrul acesta.

Așadar prima prioritate, dacă se poate spune așa, a lui Dumnezeu, este înțelegerea, “Înţelegi tu ce citeşti?“.

Aceasta a promis Tyndale: voi face pe băiatul de la plug (plugarul) să înțeleagă, să  cunoască Scriptura mai mult decât omul de la altar. Dar aceasta nu însemna numai traducerea Bibliei în limba engleză, ci însemna și traducerea ei pe limbajul omului din fața noastră.

În istorie, au fost perioade absolut inexplicabile: Biblia a fost scrisă în limba latină, slujba ținută în limba latină, unor oameni care nu știau nici un cuvânt de limbă latină.

Apoi, Biblia a fost scrisă în limba chirilică, cu litere chirilice, în limba slavonă. Au fost ținute slujbele în limba slavonă, iar poporul adunat nu cunoștea mai nici un cuvânt în limba slavonă.  Și atunci a venit îngerul lui Dumnezeu printre oamenii aceștia și i-a întrebat, când cânta preotul acolo, în slavonă:

– “Mărie, Vasile, Nicolae “Înţelegeți voi ce citeşti?” și ei ar fi răspuns:  “- Nu, pentru că nu știm citi în chirilică și nu cunoaștem limba care o auzim, latina și nici slavona.”

Dar nu este prea mare diferență, între ce a fost atunci și în vremea aceasta,  când sunt transferate oamenilor o mulțime de concepte, pur și simplu neînțelese. Predici, care sunt grămezi întregi de vorbe care nu spun nimic ascultătorului pe înțeles. Un om pleacă acasă doar cu simțământul că este prost și că nu are acces la aceste înălțimi care sunt prezentate înaintea lui. De aceea și sunt prezentate în felul acesta.

Religioșii au codificat religia, vorbesc între ei pe anumiți termeni, au confiscat pur și simplu adevărul lui Dumnezeu, așa cum spunea Isus fariseilor: Voi ați pus mâna pe cheia cunoștinței, ați codificat religia, nimeni dintre cei care vin în fața voastră nu înțeleg nimic. Oamenii vin amărâți și pleacă și mai amărâți acasă. Voi închideți împărăția lui Dumnezeu oamenilor; nici voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre.

Nu-i nevoie să fie Biblia în latină sau în slavonă, e suficient să fie predată într-o limbă sau un limbaj neînțeles, în niște termeni la care oamenii nu au acces. E nevoie ca ea (predica) să fie transformată din apa vieții (vezi Ioan 4; 6; 7), care trebuie să fie curată, limpede, fără gust denominațional, fără miros teologic, fără nici un fel de culoare eclesiastică, ci limpede cum e cristalul tronului lui Dumnezeu, duh și viață. E destul de trist să iei această Evanghelie a lui Isus, care e limpede precum cristalul, și să-i dai curs. Și să apară cum o vede unul sau cum o vede altul, iar cel din auditoriu să nu înțeleagă absolut nimic.

Odată, o bătrânică care a stat, a stat, a stat la slujbă, după care s-a ridicat din locul acela și a spus: “Cuvinte repetate, maică. Dar n-am înțeles nimic.” și a plecat acasă.

Tyndale a spus (AICI): Eu voi face pe plugar să înțeleagă și-l voi face priceput în ale Bibliei, mai priceput decât preotul de la altar – pentru că aceasta e cea dintâi preocupare a lui Dumnezeu.

Înţelegi tu ce citeşti?

Pavel spune: Vreau ca în biserică, mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. (1 Corinteni 14:19)

Vreau să spun cinci cuvinte înțelese. Și mă voi abține să rostesc acele zece mii de vorbe într-o altă limbă, neînțelese.

“Înţelegi tu ce citeşti?”

 Famenul a răspuns: “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. (Fapte 8:31)

Predica  – partea scrisă aici – este de la  minutul 8:20 la 17:00 – Plugarul lui Tyndale, expusă de a pastorul Nicu Butoi

Advertisements

One thought on “Rolul înțelegerii în relația noastră cu Dumnezeu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s