Pași de apostazie: Nu mai confrunți personal BIBLIA, primești doctrina de-a gata!

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni, 3:18)

Adevărul este un adevăr care avansează și se întregește mereu, din slavă în slavă, deci noi trebuie să mergem în lumina lui crescândă.

Cu nici un chip, noi, nu ar trebui să ne imaginăm că avem acum acces la tot adevărul, să zicem chiar și în sensul cunoașterii lui depline.  Da, drumul ne este deschis și putem merge pe calea lui, dar să avem încredere că vom continua să creștem spre o și mai luminoasă înțelegere necesară. Așadar să păstrăm mintea și inima noastră într-o formă și stare  de permanentă cercetare.

Primul pas,  spre apostazie, este să stabilești un crez; și să spui oamenilor ce să creadă.

Al doilea pas, spre apostazie, este să faci din crezul acela un test pentru cei care vin la credință.

Îi arăți omului crezul, va crede ce scrie aici, vine înăuntru, nu crede astea, stă înafară! Deci, în loc ca un om să fie condus la persoana Mântuitorului, Isus Hristos, în loc să fie condus la Biblie, el este condus la înțelegerea noastră (avută la un momendat) asupra Scripturii.

Al treilea pas,  să-i judeci pe membri bisericii după crezul acela.

Al patrulea pas,  să denunți ca eretici pe cei care nu urmează crezul tău.

Al cincilea pas, … să treci la persecuție!

De ce au spus “oamenii lui Dumnezeu” aceste lucruri? Ei au știut că din momentul în care o biserică începe să impună oamenilor ce să creadă, în clipa aceea au închis ferestrele către Soare. Nici o lumină nu mai poate pătrunde înăuntru. Metaforic,  au “amestecat” lumina cu întunerecul, sămânța bună, cu sămânța vrăjmașului.

[……]: Creind un anumit crez, după care să meargă și ceilalți oameni, însemnează să așezi o ștachetă, și să barezi orice dezvoltare duhovnicească viitoare a bisericii (peste acea stachetă). Astfel, s-a  trasat un drum pe care să meargă Cel Atotputernic; ei zic de fapt că Dumnezeu nu trebuie să facă nimic mai mult decât au trasat și marcat ei în crezul lor.

Dar trebuie ca Biblia să fie  crezul nostru! Să respingem orice este în forma unui crez omenesc.

*

De fapt cum se începe? Se începe cu a trasa unele puncte fundamentale de credință, care pot a fi sau a nu fi biblice. La care se tot adaugă aspecte tot mai depărtate de adevăr și de Biblie,  dar acestea  nu pot fi numite un crez autentic, nicidecum. Ferestrele trebuie să fie mereu deschise spre lumină. N-or fi ele larg deschise, dar lumina pătrunde încă în casa inimii noastre.

*

Orice cult, cu siguranță, și-a stabilit în Crez, priorități  și trase care să-i spună lui Dumnezeu: Mergi pe unde am spus noi! Ceea ce nu e bine deloc. Căci Dumnezeu ne-a lăsat întreaga Biblie la dispoziție, Cuvânt Întrupat, iar nimeni nu are voie de a ciunti, sublinia, accentua, adăuga etc.,  ceva, în detrimentul altei părți, căci, pentru debutul în credință astfel de părți pot fi numite învățături începătoare, dar când vom merge spre cele desăvâșite, dacă rămânem cantonați și struniți pe loc?

*

“Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” (Fapte 17:11)


Sursa: text adaptat dintr-o predică, care doresc s-o las anonimă, a nu  dezvălui autorul ideilor, pentru a putea lua fără o preconcepție din izvorul acesta după însetarea fiecăruia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s