“Sunt îngrozit și tremur!”

  ȘI PRIVELIȘTEA ACEEA ERA AȘA DE ÎNFRICOȘĂTOARE, ÎNCÂT Moise a zis: “Sunt îngrozit și tremur!” (Hebrews 12:21)

Avem în Cuvântul lui Dumnezeu două feluri de priveliști. Una pe care o vedem în versetul de mai sus dar și în alte versete. Moise omul lui Dumnezeu zice  “Sunt îngrozit și tremur!”.  L-am fi întrebat noi sau cei de pe vreme lui, de ce Moise esti ingrozit? Tu care erai în părtășie cu Dumnezeu?

Nu era o priveliște numai pentru el, era tot poporul îngrozit. Dumnezeu de-a lungul istoriei  umane a îngăduit să vină peste omenire diferite forme de cataclisme. Sigur că în urma acestor cataclisme rămâneau priveliști dezolante. Mobilul acestor cataclisme  sau intervenții ale lui Dumnezeu are rădăcina în păcat. Din timp în timp Dumnezeu acționează în felul acesta. Așa găsește El cu cale, și totuși, omul nu ia seama. Dacă citim mai jos vedem ce  spune Moies poporului. Să aibă frică de Dumnezeu și să nu păcătuiască.

 Tot poporul auzea tunetele si sunetul trâmbitei si vedea flăcãrile muntelui, care fumega; la privelistea aceasta, poporul tremura, si stătea în depãrtare.  (Exodus 20: 18)

Iată în acest verset vedem cum și poporul, nu numai Moise,  era îngrozit de ceea ce avea înaintea ochilor. Ca să ajungi până la această stare de tremurare, mai întâi trebuie să treci prin această  stare de înfricoșare, de groază, adică să te temi de Dumnezeu. Aceasta stare  de infricoșare, înmoaie în om orice ambiție și mărire personală –  poporul tremura, și stătea în depărtare. Cum să te apropii de un așa dezastru?Așa cum am spus ceva mai sus aceasta este una din cele doua privelisti pe care Scriptura ni le arata. Aceasta pe care a expiermentat-o Moise si poporul a fost una de groaza. Dar este o alta priveliste care nu are deaface cu groaza. Este privelistea pe care Dumnezeu a facut-o in creația Lui ca omul să-și desfete privirea și sufletul, de lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Fiecare merge la munte si admira privelistea dinaintea ochilor, flori cu verdeata din abundenta si izvoare cu ape care sipotesc curgind la vale. Apoi pasarile care lauda in felul lor cu glasul lor pe Creiator. Asfel de priveliste este incintatoare in contrast cu cea pe care Moise si poporul le-a fost dat sa vada. Dar  sa vedem si ceva spiritual in Cuvânt care reflecta o alta priveliste, care la rindul ei incorporeza pe cele doua,Si infricosetoare si de desfatare. In versetul de mai jos vedem cum credincioși sunt o priveliște. Ei erau pusi de Dumnezeu ca priveliste sa vada oamenii din jurul lor ca ei aparțin unui Dumnezeu a tot puternic. Și nu numai ei erau ca o priveliste ci mai erau si alti copii ai lui Dumnezeu ca si ei. Apostolul Petru arată că și frații voștri trec prin asfel de situații prin care voi treceți. Cu alte cuvinte, peste tot în lume Dumnezeu are copiii Lui care sunt o priveliște.

  pe de o parte, erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor si necazurilor, si pe de alta, v-ați fãcut părtași cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi. (Hebrews 10:33)

Pe de o parte era înfricoșătoare ca erau chinuiți și maltratați, situații care  s-au dovedit de-a lungul istoriei creștine. Pe de altă parte erau admirați de cei care îi vedeau ce curaj au și cum înfruntă moartea. Istoria ne arată astfel de situatii:   Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, si nu găseau nici o cetate, unde să poată locui. (Psalms 107:4).

Pe de alta parte, îi vedem si in epistola către Evrei pe acesti credinciosi care erau o priveliste. Pentru unii, de groază, pentru altii de  fericire, deoarece că erau aproape de întâlnirea cu Domnul Hritos, de acea cetate de sine statatoare spre care aveau ochii pironiti. Iata ce are Apostolul  Pavel de spus cu privire la aceasta priveliste in care se gaseau atit el, dar si cei credinciosi de pe vreme lui.

 au fost ucisi cu pietre, tãiati în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți. (Hebrews 11:37 )

Iată, credinciosii sunt o priveliste, că vor ei sau nu asta. Asa îi vrea Dumnezeu. Să fie pentru unii de groaza iar pentru altii o apropiere să miroase parfumul care îl emană acești răscumpărați ai Domnului Hritos.

 Căci, parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niste osânditi la moarte; fiindcă am ajuns o priveliste pentru lume, îngeri si oameni. (1 Corinthians 4:9)

Apostolul Pavel, aduce in atentie trei categorii: Prima data  pentru lume. De ce pentru lume? Pentru ca  oamenii din lume sunt cei care priveste la vietile celor credinciosi. Mi-a fost dat sa aud cuvinte ca acestea  “mai zice că este pocăit sau pocaită”. Lumea este cea care judeca felul nostru de a trai printre ei. Pentru oamenii  din lume suntem o priveliste, pentru cei care se uita la noi, admira felul nostru de viata sau il dezaproba. Apoi, a doua categoarie sunt îngerii. Acesti îngeri care privesc din ceruri la fiii lui Dumnezeu cum își desfasoara viata pe pamânt. Cinstesc ei pe Dumnezeu sau nu. Și ultima categorie sunt oamenii. Bine, păi acești oameni nu puteau să fie cuprinși in “lume“? Iată că nu. De ce așa? Lumea în înțelesul acestui cuvânt are de-a face cu creația lui Dumnezeu. Apoi oameni,  ca ființă umană, avem și în Evanghelia după Ioan această asemanare. Ioan 3-16. Și ca sa intelegem mai bine ca lumea este altceva decât ființa umană, sau în lume,  sunt cuprinși și oamenii, aduc în atenție că lumea este sinonimă cu firea întreagă înconjurătoare De asemenea, si firea asteaptã cu o dorintã înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (Romans 8:19 )

 Cei care cercetează Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să stie ca, intre aceste două cuvinte este diferența. Lumea=firea întreagă înconjurătoare, cu alte cuvinte întreaga creație. Oamenii sunt = ca ființă umană. O alta priveliste, și ultima, este aceasta pe care o vedem în acest verset din Evanghelia după Luca  care  cuprinde în această priveliște pe cele două. 

 și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, când a vãzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. (Luke 23:48)

La prima vedere ni se arată doar partea infricoșătoare a acestei privelisti. Cei de acolo care luaseră parte  nu au văzut decât partea intunecată a acestei priveliști. Dar fără această priveliste nu puteam vedea noi ca credincioși partea de admirat, de desfătare a jerfei Domnului Hristos. Cu toate că poporul de acolo, ca și cei mai mulți din zilele noastre nu pot vedea în această priveliște pe care Dumnezeu a desfășurat-o la moartea Fiului Său:  frumusețea Harului lui Dumnezeu pentru cei pe care îi are în vedere să-i mântuiască  prin această jerfă cuprinsă în acea priveliște de la Golgota.

John Balarie

Los Angeles, California

s u r s a

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s