Mă bucur când mi se zice

 Mă bucur când mi se zice: “Haidem la Casa Domnului!”

Psalms, 122:1

Așa stau lucrurile. Dar trebuie să fie Casa Domnului nu a oamenilor. Psalmistul o numea Casa Domnului pentru că acolo era Dumnezeu. Nu cred că ar fi numit el Casa Domnului dacă acolo domina omul. Era conștient că în Casa Domnului trebuie să se arate Sfințenia. Câte case azi se numesc Casa Domnului și se vede clar că nu sunt acestea aemenea Case în concordanță cu ce spune Cuvântul aici. În Casa Domnului nu-și fac oamenii poftele lor. Acolo tronează Dumnezeu, de aceea este și numită Casa Domnului. Circulă pe la unii credincioși expresia aceasta, La Casa Domnului.

Mă bucur când mi se zice: “Haidem la Casa Domnului!” – Ce-l motiva pe Psalmist să spună aceste cuvinte? Negreșit că el iubea locul unde se strângea pe vremea aceea poporul. Fie la Cortul întâlnirii și mai târziu la temple, ca acela pe care l-a zidit Solomon. Era locul unde Dumnezeu se găsea în mijlocul lor. În Vechiul Testament citim în nenumărate locuri din Scriptura că Dumnezeu vorbea poporului într-un fel sau altul. Dumnezeu avea Proroci,  dar vedem că se adresa direct. Lui David, lui Moise, lui Ilie și altora .Era o legătura între Dumnezeu și acest popor pe care El l-a ales sa-I fie martor pe pământ.

Mă bucur când mi se zice: Cine îi zicea lui David să meargă la casa Domnului? Poate erau cei ce îi erau sfătuitori. Il vedem într-o împrejurare pe Prorocul Natan, când Cuvântul ni-l arată că avea acces direct la împărat. Era necesar ca conducator să imprime acest respect pentru Casa Domnului în inima poporului. Dar cred că însăși inima lui îi dădea acest îndemn. Psalmistul iubea pe Dumnezeu și așa vroia el ca și poporul să aiba o inimă credinciosă Celui care în nenumărate rânduri, în timpul  istoriei lor zbuciumate și-a arătat îndurarea față de ei.

Aș dori să mă întorc si sa facem o paralelă cu noi cei de azi din dispensatțiunea Harului lui Dumnezeu. Cine să ne spună nouă să mergem la casa Domnului? Trebuie cineva să tragă de noi?Daca asa stau lucrurile, atunci nu este inima interesata de a se intilni cu Domnul Hristos intrun cadru l-as numi festiv.

Pentru noi stim ce spune Cuvintul.  Acolo unde sunt doi sau trei adunati, strânsi in numele Domnului Hristos  este si El in mijlocul lor. Apoi de ce este necesar sa mergem la Casa Domnului? Sunt famiili care au copii si a căror crestere depinde de felul cum îi îndrumă în viața aceasta fragedă de copilarie. Mare responsabilitate au cei cărora Domnul le-a dat copii să-i crească spre slava Lui. “Haidem la Casa Domnului!” Sunt atitea locuri pe care oamenii le aleg sa se duca sa se simta bine. Dar pentru cei ce au fost rascumparati de supt dominatia celui rau, ei pun prêț pe casa Domnului. Am mai spus si cu alta ocazie despre Casa Domnului.

Eclesiastul spune:    Pãzeste-ti piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu, si apropie-te mai bine sã asculti, decât sã aduci jertfa nebunilor; cãci ei nu stiu cã fac rãu cu aceasta. (Ecclesiastes 5:1). Este o conditie cum putem merge la Casa Domnului. Cu alte cuvinte trebuie sa avem acea stare de reverent față de Cel ce este in mijlocul nostru și care a plătit prețul răscumpărării noastre, Domnul Hristos. Si vai, câți nu sunt si din cei care aduc aceasta jerfa a nebunului, sub o formă sau alta. Spune Cuvântul căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. Bine, sunt ei scutiți prin faptul că nu știu? Sau acestia ignora ca este Casa lui Dumnezeu cu buna stință. Acestia uită că in mijlocul lor se afla si copiii, tineretul care trebuie indrumati spre Domnul Hristos cu o atitudine de profund respect. Când nu stii, este mai scuzabil. Cind vii cu intentie vădită să tulburi Adunarea, pentru aceasta atitudine vei plăti un prêț mai devreme sau mai târziu. Apoi se scapa din vedere că, Casa Domnului, are o caracteristica pe care nu o găsiți la oricare casă. La casele celor credinciosi ar trebui sa se gaseasca o astfel de caracteristica si anume:   sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor tine vremurile. (Psalms 93:5 ). Asa că este bine chiar si de dorit sa mergi la Casa lui Dumnezeu impreuna cu intreaga familie. Dar trebuie avut in vedere ca  locul acela este sfânt. Si asta nu din pricina celor ce se string ci din pricina ca Domnul Hritos, Fiul lui Dumnezeu este in mijloc. Pentru ca este stiut că într-o casă mare se gasec si vase de cinste si de ocară:   Într-o casã mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pãmânt. Unele sunt pentru o întrebuinþare de cinste, iar altele pentru o întrebuintare de ocarã. (2 Timothy 2:20).

Cuvintul scoate in evidență felul  din ce  sunt făcute aceste vase in Casa lui Dumnezeu. Sunt ele necesare? Negresit. Alfel Dumnezeu nu le-ar fi lăsat la un loc. El lasă si Neghina să crească impreună cu Grâul. Este felul Lui de a lucra. Cred că si pe vremea Psalmistului se aflau astfel de vase la Casa Domnului. Nu era greu să faci dinstincție între ele, cum nu e  greu nici azi sa deosebesti pe cei ce sunt ai Domnului Hristos, de cei ce vin acolo cu alte intenții. Iată un motiv pentru cei ce sunt ai Domnului Hristos să se bucure că sunt împreună in jurul Domnului Hristos.

John Balarie,

Los Angeles, California

S u r s a

Advertisements

One thought on “Mă bucur când mi se zice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s