De la o singură biserică, deși împrăștiată în toată lumea cunoscută atunci, avem astăzi nenumărate denominații creștine, cu tot atâtea nuanțe specifice fiecărei congregații!

De ce? Dacă este un singur Domn, o singură credință și un singur botez, de ce?

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Iuda 1:3

Experiența divizării pe care o trăim astăzi nu este nouă. Foarte curând după Cincizecime, fascinați de oportunitățile relevanței și beneficiilor asociate slujirii, au apărut lupii răpitori.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

Fapte 20:29-30

Practic, orice divizare de ordin doctrinar are la bază cel puțin una din prerogativele următoare:

• Se poate și cu…
• Se poate și fără…
• Se poate și altfel…

Acum, conflictele și ruperile pot fi generate nu numai prin diferențele de principii, ci și datorită preferințelor și personalității celor implicați.

Ceea ce vreau să scot în evidență sunt acele separări prin care oamenii se depărtează de sau se întorc spre învățătura sănătoasă.

Bineînțeles, ruperea este o acțiune și negativă, atunci când oamenii îmbrățișează curente ale îngăduinței și compromisului, și pozitivă, dacă mișcarea îi scoate pe credincioși dintr-un mediu deformat și alterat și îi îndreaptă, prin reformă, spre original.

Iată de ce, îndemn pastorii și învățătorii să filtreze toate influențele și tonurile teologice prin cele trei întrebări, vis à vis de Cuvântul Sfânt:

Continue  reading Popaspentrusuflet.wordpress.com