Sondaj de opinie: Păstorii care comit (ipotetic) adulter…

infiel

E arogant și nepotrivit să ne așezăm confortabil în jilțuri de judecători, iar apoi să emitem sentințe asupra adulterinilor. Fie că discutăm la modul concret sau ipotetic, cred că trebuie să păstrăm necontenit un simț al măsurii și al decenței. Păcatul oricărui om stă înaintea lui Dumnezeu și nimeni nu poate să se interpună.

Prin urmare, nu ne referim aici la infidelitate în general și nici la posibilitatea îndreptării celui care a comis-o. După cum veți vedea, materialul de față aduce în prim plan doar pe sacerdoți sau, în termeni protestanți, pe pastorii activi. În urma unui adulter dovedit (și, implicit, recunoscut), e just ca aceștia să mai dețină vreodată o asemenea slujbă? Despre slujba lor vorbim așadar, nicidecum despre pocăința unor astfel de oameni pe care nu avem voie să o punem la îndoială. În ultimă instanță, agonia ce-o implică regretele ține de fibra intimă a ființei și nu de un „cântar” exterior.

LifeWay Research a dat publicității rezultatele unui sontaj de opinie aplicat pe 1.000 de evangheliști și predicatori protestanți. Aceștia trebuiau să răspundă la următoarea întrebare: În cazul în care pastorii comit adulter, ar trebui să li se interzică definitiv dreptul de a mai predica de la amvon? Iată ce au spus respondenții:

  • 24% au fost de acord ca pastorii găsiți vinovați de o astfel de infracțiune morală să fie retrași definitiv din lucrările care impun predicare sau slujire publică;
  • 31% au fost de acord că pastorii găsiți vinovați de adulter trebuie suspendați temporar, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an.
  • 25% au menționat că nu sunt siguri de modul în care ar trebui gestionată o asemenea situație, așa că preferă să nu se pronunțe.

S-a făcut și o repartizare confesională a celor care s-au pronunțat radical, adică pastorii adulterini să nu mai poată reveni niciodată într-o astfel de poziție. Iat-o:

  • 47% luteranii;
  • 30% baptiștii;
  • 13% metodiștii;
  • 13% penticolstalii;
  • 11% reformații.

Studiul prezintă și alte particularități pe care le puteți consulta în mod gratuit. Pentru ce ne interesează pe noi, aici, datele acestea ne sunt îndeajuns.

La modul general, observăm o permisivitate în creștere. Cei care se opun în mod vehement reintegrării pastorilor adulterini în slujire sunt mai puțini decât ceilalți. Indiferent care este varianta propusă de a doua categorie, ea este mai numeroasă decât prima. Iar dacă mai adăugăm și lista indecișilor, atunci îngrijorarea e cu adevărat legitimă.

Ei bine, această realitate spune ceva despre protestantismul și neoprotestantismul contemporan. Imoralitatea generală a lumii a reușit să influențeze primejdios de mult gândirea noastră. Nu mai vedem ceva așa de grav într-un păcat de care Isus și apostolii se înfrigurau doar rostindu-l. Am ajuns, încet-încet, să luăm lucrurile atât de ușor, găsind soluții dintre cele mai puerile.

Continue reading Coramdeo.ro

_____________________________

COMENTARII PRELUATE de pe blogul sursă:

George spune: 19 mai 2016 la 14:36

Astăzi s-a ajuns că cei din turmă își bârfesc și-și calomniază păstorul lor. Deci cei care nu sunt călăuziți de Duhul. Dar printre ei sunt și dintre cei pocăiți (căiți), dintre adulterini. Și acum vin de aruncă cu piatra, căci de bârnă nici nu văd bine, ei condamnă ce „văd”.

Iar acum, după un eseu excepțional, să venim cu exerciții de retorică gratuită, dând în continuare apă la moara împroșcărilor cu noroi, nu e bine. Nu-ul nostru să fie, NU, precum și da-ul, DA. Să avem o vorbire deslușită.

Nu judecăm cazul, cazurile concrete. Nu aducem nici o slăbire … prin ceea ce ne dăm cu părerea, ca pastori. Aici, dacă veni vorba, atât de sus, nu pot vorbi decât păstorii, care, făcând-o greșit se descalifică singuri. Pe de altă parte, citim că „El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si invatatori…” ACUM VREM ca noi să ne exprimăm exact pentru ceea ce face Dumnezeu? Vorbim cumva de o ciorbă expirată, reîncălzită?

Apoi, e una să slujească că nu are cine…! Dar e de neimaginat să ne gândim doar…! Și așa s-a ajuns unde s-a ajuns. Dar să-l păstrezi pe om în față, votând că e ok așa?! Pe motiv de echivalare între păcatul minciunii și alte păcate strigătoare la cer? Căci e rușine numai să le pomenim. Simt și eu un iz de demagogie, din cauza marii decăderi a societății și moralei ei, în care suntem pe undeva parte, ceea ce nu e deloc bine.

Nici nu se mai pune direct problema disciplinării, excluderii … pocăinței, îndreptării, reprimirii…!

Repet, excelent articolul; și binevenit în spațiul evanghelic.

Adorian spune: 19 mai 2016 la 16:36

Studiile moderne în domeniul leadership-ului au concluzionat că cea mai eficientă manieră de a conduce este numirea a doi lideri ambivalenți (unul prevalent carismatic iar celălalt alergător de distanță lungă) care să se supună reciproc, să studieze împreună strategia de lucru și să dea răspundere unul altuia de modul individual de a proceda. Asta confirmă într-un anume sens trimiterea ucenicilor a doi câte doi, evită atât aglomerarea conducerii colegiale cât și concentrarea responsabilităților asupra unui singur individ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s