AVORTUL – Ultima exploatarea femeilor
Bărbații l-au impus
Bărbații domină prin el
Bărbații îl pot combate
de Brian E. Fisher
Prefaţă: de Andreea Ogăraru
Editura ProValori Media, București, 2014
*
Titlu original: Abortion: The Ultimate Exploitation of Women
© Brian E. Fisher 2013 www.abortionexploitswomen.com
*
Traducere: Ștefana Totorcea
Versiunea digitală a cărţii se poate descărca gratuit de la: www.avortulexploateazafemeile.ro
*
Prefaţă la ediţia românească
Am citit pe nerăsuflate cartea, care mi-a picat în brațe într-un moment în care eram cu adevărat implicată în studierea acestui fenomen pe meleagurile noastre românești. Este uimitor să poțiavea acces la atât de multe informații și explicații precise despre ceea ce înseamnă avortul și totuși să poți influența atât de puțin desfășurarea lui. Nu puține sunt vocile care susțin că nici Hitler, nici alți mari dictatori ai lumii, nici războaiele ori fenomenele na-turale distructive nu au reușit să facă atâtea victime cum a făcut-o practicarea avortului, uciderea pruncului în ceea ce trebuia să fie cel mai sigur loc de pe pământ, pântecele mamei.
Brian E. Fisher ne expune un istoric al legalizării avortului în America cu atât de multe date precise, nume importante despre care știm sigur că nu o dată și-au scos colții pentru a arăta direcțialucrurilor chiar și către nații și rase față de care nu aveau niciun drept moral or legal de control,încât nu mai putem nega faptul că se duce o luptă incredibilă împotriva familiei, împotriva purității și inocenței. Când a început nebunia în America? În zorii revoluției sexuale, când acești mari promotori ai dezumanizării, pornind de la descendenții lui Charles Darwin și până la mari profesori ai unor universități de prestigiu, mari magnați ai imperiilor financiare ce dăinuie până astăzi, precum și importante personalități din media cu aria de influență extrem de largă, au hotărât să împovăreze femeia cu cea mai mare „responsabilitate” posibilă: dreptul de a lua viața la a cărei tainică creare în propriul pântece ea însăși a contri-buit. Spun responsabilitate între ghilimele, pentru că de multe ori ni se impun drepturi ce sunt peste puterea noastră de decizie, ce ne determină să ne negăm propria existență, să ne anulăm posibilita-tea de a merge mai departe prin ereditate către infinit.
Ce a vrut revoluția sexuală? A vrut sex fără prejudecăți, liber-tinaj, lipsă de responsabilitate, „egalitate“ între femei și bărbați, pornografie acceptată și larg folosită, plăcere nelimitată și egoism. De curând am citit în blogosfera românească un articol care prezenta revoluția din 1989 și ca o revoluție sexuală, ce a adus, desigur, liberalizarea avortului ca una din primele măsuri legislati- ve, ca fiind o prioritate în schimbarea României. Există persoane comune celor două lupte pentru promovarea avorturilor atât în America, cât și în România?! Desigur, nelipsitul George Soros…
***
Autorul cărţii vede foarte bine că bărbații sunt „foarte“ respon-sabili pentru flagelul la care s-a ajuns, căci ei au luptat și militat prin mijloace de comunicare eficiente, atent gândite, sub parava-nul unor feministe mai mult sau mai puțin naive, care au crezut poate cu adevărat că le fac un bine femeilor sarace, bolnave ori neinstruite dându-le dreptul și indicația de a avorta. Americaniidoreau să curețe rasa prin eugenie înainte ca Hitler să pună așa ceva în aplicare în Europa. Fapt ce i-a făcut pe marii magnați ai industriei avortului să caute o altă cale, mai subtilă, căci opiniapublică începea să reacționeze. Și au găsit-o sub paravanul unor instituții ce ne conduc astăzi în numele dreptății și egalității, luând măsuri clare împotriva tuturor celor ce se opun alinierii la noileconcepte moderne, după cum veți regăsi explicit în paginile cărții. Da, cartea este o mărturie vie a istoriei Americii după legalizarea avortului, merită citită chiar și numai pentru a ști exact care suntacele persoane care ne zâmbesc din spatele ecranelor de televiziu-ne, împingându-ne către moartea propriului suflet. Căci unele ne sunt poate simpatice.Dacă o vreme le-a mers, acum cu siguranță se cunosc prea multe date care în mod normal trebuie să reducă drastic numărulavorturilor. Fără a lua în considerare implicațiile de natură religi-oasă, trebuie să vedem exact efectele medicale și psihologice ale avorturilor, extrem de grave și cu consecințe pe termen lung asupra femeii ce a avortat, asupra familiei în ansamblul ei ca mediu de viață și echilibru, dar maiales asupra copiilor viitori ce se vor naște din pântecele mamei care a avortat. Știința a demonstrat deja că prin avort nu se elimină totul din uterul mamei, există molecule și energii care rămân acolo și se impregnează în noul făt, precum și în sângele mamei care se chinuie otrăvită din interior, fapt ce duce la depresii, tentative de sinucidere, coșmaruri, regrete, furii necontro-late. Se chinuie și mama, și noii copii. Cartea este plină de statistici exacte care pot lămuri toate aceste aspecte ale efectelor secundare.
***
În România nu avem așa de multe date și statistici, dar există surse pe care ne putem baza. Între 1958 și 2008 s-au înregistrat 22 milioane de avorturi. Aici nu cred că intră fetele minore carefăceau întreruperi la cerere în niște cabinete ginecologice aflate la parterul câte unui bloc din cartier. Asta înseamnă că fiecare femeie a făcut în medie cam trei avorturi declarate. La noi, numărătoarea cazurilor a început din 1958, pentru că în 1957 se dăduse legea de legalizare a avorturilor în urma propa-gandei începute în anii ’50 (pentru avort) desfășurată în România după planul sovietic al lui Lenin, ce hotărâse astfel emanciparea femeii. Foarte ciudat ca în nucleul comunismului să se exercite aceleași practici și viziuni ca în nucleul liberalismului occidental.1965 a fost recordul absolut al întreruperilor de sarcină, po-trivit datelor oficiale. În anii ’80 au avut loc mai multe avorturi decât nașteri, deși devenise interzisă practica din 1966. Numai că femeilor nu li s-a spus nimic care să le lumineze mințile, totul era o strategie demografică, pe când părinții aveau nevoie să învețe valoarea vieții, să fie educați pentru a respecta și prețui origina-litatea, unicitatea și irepetabilitatea ființei umane. În 1990, când s-a liberalizat din nou avortul, clinicile de stat ori private nu mai făceau față cererilor, fetele se chiuretau în serie, dornice să se arate moderne,emancipate și disponibile pentru partenerii lor. Niciuna dintre aceste fete nu a știut că pruncul este viu din momentul concepției, că are statutul de ființă umană. Nici mamele nu s-au îngrijit să le spună asta, nici medicii ori profesorii… A fost doar mișcarea începută de poetul Ioan Alexandru ce și-a asumat edu-carea tinerilor în scopul conștientizării vieții nou create. A ajutat enorm, dar nu suficient, din păcate.
***
Am avut odată o prietenă deosebit de frumoasă și îndrăgos-tită foarte tare de prietenul ei. Se logodiseră la biserică, fiindcă ea dorise să fie sigură de relaţia lor, iar el acceptase. De altfel, nuerau practicanți. Făcuse patru avorturi în mai puțin de doi ani, deși aproape locuiau împreună,deși știau și părinții de faptul că trăiesc împreună, că ea rămâne în mod frecvent însărcinată. Spunea că a făcut avort cu un fel de mândrie care, în inocența ori nebunia ei, însemna cumva că partenerul îi aparţine, că și-au lăsat reciproc un semn pe viață de care niciunul dintre ei nu se putea debarasa. Apoi au urmat consumul de alcool, drogurile și bătăile. Totul s-a termi-nat dramatic pentru amândoi, am aflat mai târziu, căci dispăruseră fără urmă. Însă lângă ei au fost acești părinți, pasivi, cu educație și posibilități materiale, care prin atitudinea lor i-au încurajat sămeargă spre prăpastie. În ce fel or fi trăit mulți dintre părinții din generația noastră de sunt așa de limitați în dăruirea și acceptarea dragostei profunde este o întrebare pe care mi-o pun adesea, căci văd și observ prin natura activității mele zidurile dintre tineri și familiile lor.
***
Putem, oare, să spunem că feminismul a reușit? În mare parte, feminismul a eșuat, aș spune eu argumentând simplu. Cum poate femeia să fie egală cu bărbatul în condițiile ierarhice impuse desocietatea actuală? Femeia ce îi cară servieta bărbatului îi este egală? Femeia care este amenințată, înjurată, pusă în pericol în trafic împreună cu copiii ei este egala bărbatului? Femeia care la o coadă spontană se trezește în spatele bărbaților ce s-au grăbit să se așeze primii este egală bărbatului? Femeia care este cumpărată pentru favoruri sexuale, exploatată, traficată, vândută este cumva egală bărbatului? În ce este femeia egală barbatului, în poziții de leadership, în management? Da, femeia avansează tot mai mult pe treptele ierarhice ale unor cariere de succes,în timp ce tot mai mulți bărbați își fac programa-re la mani-pedi și pensat. Femeile se masculinizează și bărbații se feminizează. Unii autori, mai curajoși, spun chiar că bărbatul estenoua femeie, numai că el nu își poate asuma pe deplin acest rol, din motive lesne de înțeles.
***
Este avortul o formă de sclavie modernă? Este avortul un bu-siness ce generează profituri incredibile? Este avortul susținut de marile corporații prin fundații aparent făcătoare de bine, ce promo- vează eugenia și controlul populației? Ce mai este astăzi familia? Ce mai este femeia și ce mai este bărbatul? Ce mai rămâne din copilul nostru supus pe toate căile și canalele posibile la pornogra-fie și educație libertină încă de la vârste fragede? Putem răspunde la aceste întrebări?
Să încercăm a răspunde, a ne gândi, a deschide inimile nostre către iubire și a ne aduce aminte că în limba română, așa cum ne-a rămas ea moștenire din Pravila de la Govora ori din Pravila
lui Matei Basarab, nu există cuvântul avort, ci „uciderea de prunc”, ori „lepădarea de copii”.
Andreea Ogăraru
*
INTRODUCERE
„TITLUL CĂRŢII TALE NU ARE LOGICĂ”
Avortul, ultima exploatare a femeilor
E ridicol titlul, nu?Avortul nu exploatează femeia, o emancipează. Avortul este dreptul legiferat al femeii de a face orice vrea cu propriul corp. Avortul a eliberat femeile din cătușele dominației bărbatului și din sclavia biologică. Este un pas înainte spre egalitatea femeilor cu bărbații și a ridicat valoarea și rolul femeilor în societate.Avortul este o alegere, iar alegerea înseamnă putere.
Bărbații l-au impus. Bărbații domină prin el. Bărbații îl pot combate.
Ce mai e și asta cu bărbații? Cum domină bărbaţii prin el? E nebunie curată. De ce l-ar promova bărbații? Nici măcar nu bene-ficiază de dreptul legal de a influența decizia femeii de a avorta saunu. Societatea nici măcar nu le permite să vorbească despre asta.
Ni se spune că avortul nu are nimic de a face cu bărbații. Și că e un uriaș pas înainte în ceea ce privește drepturile femeii.Există trei argumente foarte bune în acest sens:
1. Avortul este legal în SUA, iar legea le împuternicește doar pe femei.
Decizia istorică dată în 1973 de Curtea Supremă a SUA în cazul Roe vs. Wade le-a răpit bărbaților orice drept de a decide cu privire la protejarea sau curmarea vieții unui copil aflat în pântecele mamei. Judecătorii au decis că dreptul la avort depinde exclusiv de decizia femeii. Au găsit că acest drept se baza pe al Paisprezecelea Amendament sau pe al Nouălea Amendament al Constituţiei SUA[1]. Dar nu a găsit nicio autorizare legală care să-i permită tatălui să-și spună cuvântul legat de soarta propriei progenituri.
În două cazuri de avort ulterioare, Curtea a exclus o lege care cerea consimțământul soțului pentru avortul soției și o alta care cerea ca el să fie notificat când soția era pe drum spre clinica de avort. În legătură cu acest ultim caz, Curtea s-a pronunțat astfel: „Nu se poate pretinde că interesul tatălui cu privire la bunăstarea fătului are aceeași valoare ca protejarea libertății mamei”[2].
Din punctul de vedere al Curții Supreme, bărbații nu au niciun fel de drept în legătură cu vlăstarele lor. Așa-numitul drept la intimitate, spune Curtea în argumentarea deciziei în cazul Roe , „este suficient de larg pentru a cuprinde decizia unei femei de a termina sau nu propria sarcină”[3] – dar se pare că și pentru a cuprinde interzicerea oricărui drept al tatălui cu privire la aceasta.[
2. Avortul este o procedură chirurgicală care, din motive evidente, implică exclusiv corpul femeii.
Deoarece femeile sunt dotate optim pentru a hrăni și adăposti în condiții propice vieții ființa umană în curs de dezvoltare intrauterină, orice schim-bări aduse acestui proces trebuie să aibă loc în interiorul corpului femeii. Avortul este o operație chirurgicală care nu poate fi aplica-tă bărbaților. De aceea, bărbații nu ar trebui să poată „dicta” dacă aceasta poate să fie sau să nu aplicată unei femei.
3. În America zilelor noastre, 40% din nașteri sunt în afara căsătoriei[4].Din moment ce 24% din mame își cresc copiii în absența unui tată[5], femeile sunt tot mai responsabile pentru copil nu doar pe parcursul sarcinii, ci și după ce acesta s-a născut.
Adesea vorbim despre avort în termeni biologici, restrângând conversația la viața din pântece. Dar implicațiile creșterii copilului după naștere fac foarte mult parte din decizia de a avorta.
Dacă tatăl copilului a abandonat-o pe mama gravidă, aceasta rămâne într-o situație foarte dificilă. Ea se confruntă nu numai cu stresul emoțional și fizic al purtării copilului până la naștere, ci și cu anticiparea schimbărilor drastice de stil de viață, cheltuieli și statut social survenite după naștere.
Impactul asupra stilului de viață și starea financiară sunt principalele motive pentru care femeile aleg să avorteze în zilele noastre. Un studiu realizat în 2004 de cercetătorii de la InstitutulGuttmacher, o organizație pro-avort, pe un eșantion de 1.209 femei le-a cerut acestora să spună de ce fac avort.
Cel mai frecvent motiv menţionat a fost: „un copil mi-ar schimba dramatic viața” (74%) și „nu-mi pot permite un copil acum” (73%)[6].
Din moment ce tot mai mulți bărbați lasă femeile gravide și fără niciun ajutor financiar, emoțional sau concret, decizia de a avorta cade pe umerii sexului responsabil pentru întregul proces de creștere a copilului. Scriitoarea Kathleen McDonnell rezumă aceasta foarte bine: „Femeile sunt cele care poartă copilul. Femeile sunt încă în mare parte cele responsabile de îngrijirea și crește-rea copilului. Corpul și viața noastră sunt în joc, așa că și decizia trebuie să fie tot a noastră”[7].
Într-un editorial scris ca răspuns la o petiţie în favoarea copi-ilor nenăscuți trimisă de niște băieți de liceu, Connie Schultz, de la publicația Cleveland Plain Dealer, s-a exprimat diferit: „Cum îșiimaginează acești băieți că pântecele unei femei este treaba lor? Cum își imaginează asta bărbații, în general?”[8]
Într-adevăr, cum poate fi avortul altceva decât o decizie aflată în puterea femeilor? Din moment ce legea sprijină dreptul femeii de a alege, din moment ce biologia permite aplicarea procedurii de avort numai asupra femeii, iar femeile sunt într-o măsură tot mai mare responsabile de creșterea copiilor, fiind abandonate de bărbați, de ce ar trebui bărbații să aibă ceva de spus?
Pentru mulți bărbați e tocmai bine că nu au dreptul de a spune ceva. Scopul lor de a se folosi de femei pentru propriile plăceri egoiste a fost pecetluit. Acum se bucură de o nouă libertate, de onouă emancipare, tocmai datorită „dreptului de a alege al femeii”.
Acest scop are prea puțin de a face cu emanciparea femeii. De fapt, neîncetata promovare a avortului de către bărbați exploatează femeia în cel mai personal, mai incapacitant și mai lipsit de respect mod cu putinţă. Este un nou instrument de persecutare și degra-dare a femeilor, care le îndepărtează și mai mult de dezideratul egalității între sexe. Și prin care bărbații afectează enorm bunăs-tarea fizică și psihică a milioane de femei și a familiilor acestora.
Astfel, noi, bărbații, ne putem permite să fugim de responsabi-litate fără a da socoteală nimănui.Putem aduce în apărarea noastră aceeași scuză pasivă pe care am luat-o în brațe de milenii: „E vina ei. Responsabilitatea ei. Nu a mea!”
Atunci cum se face că avortul este promovat în cultura noastră ca o alegere a femeii? E corpul ei. E viața ei. Dacă bărbații sunt vinovați pentru avort, de ce doar femeile își asumă întreaga resonsabilitate pentru alegerea pe care o fac și consecințele acesteia?Răspunsul este simplu: exact asta îi avantajează pe bărbații pro-avort, cărora promovarea unei astfel de viziuni le convine.Primele feministe se opuneau cu patimă avortului, înțelegând că această practică exploata femeile și le făcea rău.
De fapt, titlul acestei cărți, Ultima exploatare a femeilor , nici măcar nu îmi aparține. L-a inventat,pentru a descrie avortul și im-pactul lui asupra femeii, Alice Paul, autoarea primului Amendament pentru Egalitate în Drepturi din America. Alice Paul era feministă.
Dar iată că timpul, banii și campaniile eficiente de marketing și comunicare au schimbat gândirea oamenilor.Și, în timp ce bărbații își îndeplinesc propriile scopuri sociale și personale, femeile care le cad victimă își celebrează propria exploa-tare, numind-o un drept. Cultura noastră a înghițit o minciună, iar acum milioane de femei se bucură de propria degradare.
Femeile nu sunt singurele victime ale avortului. Azi multe mii de bărbați își plâng copiii pierduți pe care legea nu le-a permis să și-i apere. Nenumărați alți membri ai familiei, de ambe sexe, sunt și ei profund afectați de avort.Și, desigur, mai sunt 55 de milioane de ființe umane de ambe sexe care și-au pierdut viața în urma avortului – acestea sunt cele mai nevinovate dintre victime.
Dacă sunteți femei și regretați că ați făcut avort, e important să știți că nimeni nu vă disprețuiește și nici nu vă judecă. Dacă nu aţi găsit încă milă, compasiune și har, sunt sigur, totuși, că o veţi face.
Dacă sunteți bărbați și aveți regrete după avortul unui copil, să știți că mi-am petrecut ceva vreme cu bărbații aflați în această situație și care acum sunt răniți profund. Mulți sunteți autorii morali ai faptei, prin presiunea transmisă, prin pasivitate sau pur și simplu prin faptul că v-aţi deschis portofelul în acest scop.
Unii dintre voi se poate să-și fi dorit cu disperare copilul, dar legea nu le dădea niciun drept. Indiferent de situație, ați pierdut enorm. Există speranță și vindecare și pentru voi, sper să le găsiți.
Dacă sunteți femei și nu regretați decizia de a fi făcut cândva avort, ba chiar vă pronunțați în favoarea dreptului la avort, să știți că nu vă disprețuiesc și nici nu vă judec. Avortul este legal, iar voi v-ați exercitat dreptul conform legii. Vă îndemn, totuși, să vă confruntați cu realitatea efectelor ulterioare ale avortului și cu im-pactul oribil al acestuia asupra societății și femeii în general. Și vreau să vă provoc la o dezbatere, argumentând împotriva ideii că avortul e un pas înainte spre egalitatea dintre sexe. Nu e deloc așa. Sunteți manipulate într-un mod teribil de nedrept și de incorect.Dacă sunteți bărbați și vă pronunțați în favoarea avortului – indiferent că ați fost implicaţi sau nu într-unul –, vă provoc să citiți această carte și să cântăriți datele pe care vi le prezint. Sperca măcar să vă asumați responsabilitatea cu privire la rolul vostru și să recunoașteți impactul degradant pe care această practică o are asupra femeilor, bărbaților, familiei și societății. Faptul că pro-movați în mod activ sau pasiv avortul distruge tot ceea ce conferă măreție unei țări democratice. Nu este o opinie. Este un fapt.Iar bărbaților care pretind că sprijină viața și adevărata egalitate între sexe le spun următoarele: nu se va pune capăt avortului până nu faceți ceva. Ca unul care am stat și eu pe tușă ani de zile, fără a face nimic pentru a proteja femeile și copiii nenăscuți, vă îndemn să citiți cartea și să acționați. În ultimul capitol, vă ofer și câteva recomandări constructive cu privire la ceea ce puteți face.
Din moment ce bărbații sunt cei care au impus avortul, această practică ar dispărea de la sine dacă bărbații și-ar uni eforturile cu ale femeilor într-o cooperare pe picior de egalitate pentru a curmaatâta moarte și suferință din societate.
Dacă vrei să afirmi viața, nu sta cu mâinile în sân. Când nu faci nimic, ești irelevant. Și nu vrei să fii așa.
Lucruri ce ţin de bucătăria cărţii
Nu folosesc termenul „pro-alegere” (pro-choice) aici decât în citate. Folosesc termenul „pro-avort” sau „apărător al avortului”. Nu că aș vrea să-i supăr pe cei care favorizează avortul, dar terme-nul este inexact și induce în eroare.Există o convingere larg răspândită că poți fi pro-alegere și fără să fii pro-avort. Asta ar însemna că sprijini dreptul de a alege avortul, dar în general îţi dorești ca acesta să nu se întâmple.
„Pro-alegere” înseamnă că te pronunți în favoarea opțiunilor, a alegerii. Iar a fi pro-avort înseamnă să te pronunți în favoarea legalizării și practicării avortului.Eu sunt cât de pro-alegere se poate.
Sunt pentru posibilitatea femeilor de a avea nenumărate opțiuni: unde să meargă la facultate, ce carieră să-și aleagă, cu cine să voteze, dacă vor sau nu să conducă afaceri, să facă ce vor în timpul liber, să intre sau nu în politică etc. Totuși, nu cred că vreo persoană – fie ea bărbat sau femeie – ar trebui să dispună de opțiunea de a-i lua viața unei ființe umane inocente.
Termenul „pro-alegere” a fost inventat la mijlocul anilor 1970 pentru a evita utilizarea termenului „pro-avort”, sintagma care, „înainte de decizia Roe vs. Wade, îi desemna pe cei care erau înfavoarea legalizării (avortului)”[9].
Bernard Nathanson, fost activist pro-avort și membru fondator al organizației americane NARAL(Asociația Națională pentru Respingerea Legilor Avortului), aflată în fruntea eforturilor de liberalizare a avortului, numea sintagma „pro-alegere” drept „un eufemism de Madison Avenue” [10], adică al firmelor specializate în publicitate.
Scopul eforturilor depuse de activiștii pentru avort era „să re-inventeze vocabularul pe care americanii îl foloseau când vorbeau despre avort”, după cum explică Cynthia Gorney, istoric al avor-tului[11]. Noul limbaj disloca atenția dinspre avortul ca procedură și[9] Bernard Nathanson, fost activist pro-avort și membru fondator al organizației americane NARAL (Asociația Națională pentru Respingerea Legilor Avortului), aflată în fruntea eforturilor de liberalizare a avortului,numea sintagma „pro-alegere” drept „un eufemism de Madison Avenue”[10], adică al firmelor specializate în publicitate.
Scopul eforturilor depuse de activiștii pentru avort era „să re-inventeze vocabularul pe care americanii îl foloseau când vorbeau despre avort”, după cum explică Cynthia Gorney, istoric al avor-tului[11]. Noul limbaj disloca atenția dinspre avortul ca procedură și pierdere a unei vieți spre conceptul de drept al femeii.
Dar a fi în favoarea opțiunii de a curma o viață înseamnă să fii în favoarea actului în sine de a o curma. Se poate argumenta că a avea opțiunea de a avorta nu e totuna cu avortul în sine.
Dar faptul că permiți să se facă ceva înseamnă că ești de acord cu acel lucru, deci sprijini fiecare din respectivele acţiuni.
Opusul sintagmei „pro-viaţă” nu este „pro-alegere”, ci „pro-avort”.
Mi-am propus ca prin această carte să scot la lumină trans-formarea femeii în victimă, arătând că, în America, la fel ca în alte părți ale lumii, are loc un atac împotriva femeii. Chiar dacă mă pronunț în favoarea vieții și deci împotriva avortului, sunt și un apărător al drepturilor egale între femei și bărbați. Acesta este punctul de convergență al cărții.
Renunţarea la practica avortului nu ar însemna un beneficiu doar pentru milioanele de copii pe care îi ucidem anual. Ar fi și un uriaș pas înainte pentru femei spre o adevărată egalitate în drep-turi cu bărbaţii. Și, dacă bărbații ar putea fi convinși, curmarea acestei practici ar fi un pas înainte în asumarea rolurilor care li se potrivesc, de parteneri altruiști, care slujesc alături de femei pentrubinele comun.
Brian Fisher
________________________________
Cititi in pdf cartea, AICI
http://avortulexploateazafemeile.ro/descarca/
Surse: http://www.culturavietii.ro/
