La început nu a fost așa

Psalm 27 14

E biblic a promova femeia  pentru slujire  în poziții  de conducere?  

“11. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. 12. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. 13. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. 14. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.”1 Timotei 2: 11-14

În textul de bază de la care a pornit discuția de față face trimitere la acest capăt de pod (înfundat)Calificativele pentru un diacon includ de asemenea şi această stipulare, şi ştim că Fivi era o femeie diacon, aşa că acest aspect nu poate fi luat să însemne că nu ar trebui să existe femei diaconiţe.”

Gheorghe Curinii – “Eu am intalnit in Romania biserici (in special penticostale) care aveau diaconite, e adevarat, nu in acelasi numar ca si barbatii. Deci nu se punea problema acolo despre aceasta chestiune. Lucrurile se precipita, insa, cand e vorba de “pastor”, in Romania, sau in mentalitatea generala, facandu-se clar diferenta dintre diacon si pastor. N-ar fi rau daca si-n cazul din Filipeni cand Pavel spune:”El a dat pe unii..pastori, invatatori..” se aplica aceeasi traducere ca cea pe care ati prezentat-o in text, adica termeni generici care se poate referi atat la femei cat si barbati. In Romania, de pilda, un diacon (barbat) poate indeplini la un moment dat si functia de pastor (zic functie, adica nu neaparat chemarea specifica din Filipeni), o femeie, insa, nu. Dar regula generala e ca diaconii nu conduc, inclusiv barbatii (in sensul de a fi invatatori, predicatori), ci se ocupa de obicei de chestiuni administrativ-bisericesti. N-am intalnit niciodata (in 20 de ani) vreo situatie in care vreo fata, vreo femeie, sa afirme ca a chemat-o Dumnezeu sa fie pastor (adica, repet, ce zice Pavel in Filipeni), nici n-am vazut semnele vreunei astfel de chemari, ceea ce la multi barbati era evident.

Dar regula generala e ca diaconii nu conduc, inclusiv barbatii (in sensul de a fi invatatori, predicatori), ci se ocupa de obicei de chestiuni administrativ-bisericesti. N-am intalnit niciodata (in 20 de ani) vreo situatie in care vreo fata, vreo femeie, sa afirme ca a chemat-o Dumnezeu sa fie pastor (adica, repet, ce zice Pavel in Filipeni), nici n-am vazut semnele vreunei astfel de chemari, ceea ce la multi barbati era evident.

La care autorul articolului postat vine cu acest comentariu:

Laurentiu Nica – “Am avut ocazia sa ascult pe o femeie pastor. Slujea Domnului intr-o biserica din Grecia, unul din diaconii sai era un barbat, nu imi amintesc daca era sotul ei, sau era liderul de inchinare. Avea atata putere in predicare, rupea totul in jur. Treaba e ca nu am vazut-o in alte ipostaze. Insa ca predicator si ca slujitoare, m-a dat pe spate mai mult decat oricare alt predicator. Si ca indiciu interesant, ea facea partea dintr-o biserica penticostalo/carismatica, daca nu gresesc eu. Daca ai reusit sa citesti articolul anterior… o sa vezi ca aceasta tendinta de numire in functii de conducere bisericeasca a inceput de la penticostali. Oricare alt cult din lume (cult crestin, evanghelic) nu cred ca ar mai putea face asa ceva.

Am ajuns sa facem din femei cam cum fac musulmanii cu femeia din cultura lor. Doar ca Dumnezeu ne-a chemat pe toti sa slujim Lui si sa fim ai Lui. El ne-a creat dupa chipul Sau si pe femei nu le-a facut mai prejos sau mai josnice. Culturile noastre le-au facut sa fie mai josnice. Si nu, nu incerc sa fiu pro-feminist. Incerc sa subliniez nevoia ca toti sa fim responsabili fata de ceea ce se intampla in biserica, in slujirea noastra. 🙂

Dumnezeu nu a dat daruri de administrare numai barbatilor. Cand eram mic, la scoala duminicala tin minte ca am avut o femeie care ne spunea despre Dumnezeu si asa am inteles Biblia. Daca ne-o explica pastorul sau un diacon din biserica, aveam sa luam mesajul ca ceva “prea oficial” si poate nu prea pentru noi. Insa Dumnezeu s-a folosit de acea femeie sa ne prezinte Cuvantul lui Dumnezeu intr-un fel atat de unic. Pastorii (barbatii ma refer acum) au un stil de a fi prea diplomati si prea rigizi atunci cand prezinta un mesaj. E nevoie de cineva cu daruire si ungere din partea lui Dumnezeu ca acel mesaj sa ajunga in inima ascultatorului, nu doar in capul sau, si apoi sa se culce pe ureche. 🙂 Intelegi ceva din ce scriu? 🙂

Fii binecuvantat!”

***

1) Pentru cei care cunosc spiritul și litera Bibliei știu că într-adevăr femeile pot fi slujitoare. Ele pot fi diaconițe. Pot sluji cu toată libertatea și responsabilitatea la mesele părtășiei bisericii creștine, pentru frați și surori. Pentru cei care sunt pe linia duhului adevărului scriptural toate sunt simple și de înțeles. Diaconițele nu slujesc biserica cu cuvântul, organizarea (conducerea), ci slujesc sub îndrumarea celor îndreptățiți s-o acorde și să pretindă ascultarea.

2) Sinceritatea, e bună, dar neputința, nu. A înțelege e necesar, și a avea călăuzirea duhovnicească, de asemeni.  Dar nu e suficient să fii bine intenționat și să fii sincer. Depinde mai mult decât acestea de ce duh ești călăuzit.  Și mulți creștini uită că există  un duh (care e mult mai activ astăzi decât ieri) care se insinuează între și în noi, altul decât duhul adevărului, altul decât duhul lui Hristos. Și acest duh obraznic se suprapune sau este chiar acela din Geneza 3 (îl are ca tată pe Diavolul). Și astfel, în mintea celui care onorează (primește) și conlucrează cu acest duh, se instalează tot mai mult  îndoiala cu privire la pretențiile și cuvântul lui Dumnezeu, care nu face decât să atace și să corodeze credința noastră, slăbind-o.

Orbul vindecat din Evanghelia lui Ioan (Ioan 9) nu a înțeles el totul, dar a început să aibă credință, și ea mergea crescând. Și Pavel vorbește, și Petru la fel, despre o creștere a credinței (NU despre o slăbire).

1tim2_12Chestiunea, întrebările- răspunsurile,  identificarea acelui duh rău, insinuant, care nu-L proslăvește pe Fiul lui Dumnezeu, Hristos Domnul, neascultarea și rătăcirea noastră  le putem identifica dacă ne uităm insistent și zilnic în oglinda Cuvântului Scripturii, cu rugăciune și pocăință,   venind cu deplină încredere la tronul harului lui Isus Hristos. Amin.

Să nu uităm că lucrarea, buna lucrare,  o face Dumnezeu (sfânta treime), ori a lăuda și a crede ceva și în cineva,e de la Satana. Dacă voi tăceți, pietrele vor vorbi. Nu e nevoie de […..], ci e nevoie de ascultare. Domnul Isus L-a proslăvit pe Dumnezeu (Tatăl), n-a spus nimic de la El și a făcut numai  ceea ce L-a văzut pe Tatăl făcând. Cine și ce v-a indus duhul lui Anticrist, acele apucături (lucruri de neapucat),  nu le-am văzut pe Fiul făcându-le (gândindu-le), nici pe apostolii Domnului.

Vă preocupă contrariul,  nu atitudinea, gândirea și comportarea normală,  de a  minimaliza și marginaliza în concordanță cu atitudinea Domnul nostru, nu altfel. Ce și cum, spune Cuvântul, nu repet, sunt texte cunoscute, vorbim și scriem pentru cei care au Duhul!

Dimpotrivă, deci,  TREBUIE ca toții să fim micșorați și marginalizați, pe CINE vrem noi să înălțăm? Femeii nu-i dau voie să se ridice mai presus de bărbat, bărbatul e capul, iar femeia a fost amăgită de Șarpe în grădina Eden;  să învețe în tăcere…

3) Chiar credeți că e nevoie de mari predicatori, sau  e nevoie de bărbați care să se ridice mânați de Duhul și să poată zice “Așa vorbește Domnul…. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie! ...” – citând din Scriptură ceea ce Domnul Duhului vrea să transmită. Slova omoară, Duhul dă viață.

4) Apropo, toți vedem ca corectă poziția umilă avută de Maria, mama care L-a purtat în pântece pe Pruncul Isus. Nu vedem nimic de  condamnat,  că ea a fost minimalizată și marginalizată la umbra Fiului, fără o poziție de conducere?  Ea care a stat împreună cu Fiul Cel Înălțat,  cel mai mult, i-a lăsat pe ucenici și apostolii Domnului să conducă și să împartă “vorbele” Fiului.

Dar acum avem altă cultură, se zice. Cultura lumească, apostată, vrem și noi să fim ca “celelalte” popoare, să nu fim altfel, să nu ne deosebim de ele. Dar trebuie să ne deosebim. Prin ce ne deosebim…?

Dar rămâne întrebarea pusă de autor: “Intelegi ceva din ce scriu?” Mai  înainte înțelegeam, acum spun sincer,  NU. Aveai toate șansele de a vedea și înțelege, cine ți-a tăiat calea? Mai bine îngust la minte și la cale, dar cu Hristos (vorbesc despre mine).

Să fim binecuvîntați de Domnul! Adică, printre altele, vorbiți de bine de El. Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.