by C.H. Spurgeon
Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea.
Oricare ar fi nevoia ta, vei găsi o făgăduinţă potrivită în Biblie. Eşti slăbit fiindcă drumul e greu, şi te-a obosit? Iată făgăduinţa potrivită: „El dă tărie celui obosit” (Isaia 40:29).
Când citeşti o asemenea făgăduinţă, du-te la Cel care ţi-a făcut-o, şi cere-I să se ţină de cuvânt. Îl cauţi pe Christos şi însetezi după părtăşia cu El? Atunci această făgăduinţa va străluci ca o stea:“Ferice de cei flămânzi si însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi” (Matei 5:6).
Înfăţişează-te înaintea tronului de lumină şi nu cere nimic altceva; spune mereu aceleaşi cuvinte: „Doamne, Tu ai spus; fă aşa cum ai spus”. Eşti necăjit din cauza păcatului şi împovărat de greutatea nelegiuirilor? Ascultă aceste cuvinte „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25).
Nu ai nici un merit prin care să poţi pleda, dar pledează în numele făgăduinţelor Sale, şi El le va împlini. Te temi că nu vei rezista până la capăt şi că, după ce te-ai considerat copil al lui Dumnezeu, vei fi lepădat? Dacă acestea sunt temerile tale, înfăţişează aceste cuvinte înaintea tronului de har şi pledează în numele lor: „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legământul Meu de pace nu se va clătina” (Isaia 54:10). Dacă ai pierdut sentimentul prezenţei Mântuitorului şi îl cauţi cu inima îndurerată, aminteşte-ţi această făgăduinţă: „întoarceţi-vă la Mine, si mă voi întoarce si Eu la voi” (Maleahi 3:7).
„Pentru o clipă îmi întorsesem faţa de la tine, dar mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică” (Isaia 54:7). Hrăneşte-ţi credinţa cu Cuvântul Domnului, şi Oricare ţi-ar fi nevoile, întoarce-te la Banca Credinţei cu cecul Tatălui tău, şi spune: „aminteşte-ţi de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea“.
*
Toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
Există vreo excepţie? Nu, nici una. Chiar seminţia aleasă este descrisă ca având , fruntea încruntată şi inima împietrită”. Dacă cei mai buni sunt aşa, cum trebuie să fie cei răi? Gândeşte-te, inimă, care este partea ta din această acuzaţie universală, şi fii gata să-ţi accepţi partea de inimă.
Prima vină priveşte neruşinarea, spiritul arogant, lipsa de sfială şi pornirea spre rău. Înainte de convertire, puteam să păcătuiesc şi să nu simt nici o mustrare, să ştiu că sunt vinovat şi să nu mă umilesc, să-mi mărturisesc păcatul fără nici o remuşcare. Să mergi în casa lui Dumnezeu, să pretinzi că te rogi şi că ÎI lauzi, fără să-ţi pese că eşti păcătos, este o nemaipomenită lipsă de respect! Vai, de când m-am născut din nou, m-am îndoit de Domnul pe faţă, am murmurat nemulţumit în prezenţa Sa, L-am slujit cu josnicie, şi am păcătuit fără să-mi pese de urmări! Dacă nu aş fi avut o minte încăpăţânată şi o frunte încruntată, aş fi simţit o teamă sfântă şi m-aş fi căit de tot răul făcut. Vai mie! Fac parte din casa lui Israel.
A doua acuzaţie este cea a inimii de piatră, şi nu risc să pledez nevinovat nici aici. Odinioară aveam inima împietrită, şi chiar dacă acum am o inimă de carne, mult din vechea nepăsare a rămas. Moartea lui Isus nu mă afectează cât ar trebui; nu sunt mişcat de ruina semenilor mei, de vremurile tulburi, de supărarea Tatălui ceresc şi de propriile greşeli. O, dacă inima mea s-ar cufunda în durerile morţii Mântuitorului! Dacă m-ar scăpa Dumnezeu de această piatră de moară, de acest trup de moarte! Binecuvântat să fie numele Domnului! Boala nu este incurabilă! Sângele preţios al Mântuitorului este un dizolvant universal, şi mă va înmuia până când inima mea se va topi ca ceara pusă pe foc.
2) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger
“Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Creşterea este posibilă numai dacă rămânem sub comanda capului. De la cap pornesc toate comenzile, iar trupul ascultă. Mădularele trebuie să facă ce vrea capul. Nu trebuie să mediteze. Dacă piciorul nu este în totaltiate neputincios, la comanda capului înaintează.Dar dacă piciorul nu este sănătos, se observă durerea pe faţă, iar capul caută modalitatatea în care poate veni în ajutorul lui.”El este Mântuitorul trupului. Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” “Duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur.” Când am citi mai demult acest verset, am pornit cu însufleţire şi am fost considerat ca un om înflăcărat, plin de viaţă. Cei care erau de asemenea plini de viaţă, se bucurau de mine. Pe urmă mi-am dat seama de sărăcia mea, şi de faptul că eu nu pot duce până la capăt nimic. Acest lucru a fost interpretat diferit; de unii ca o împiedicare, iar alţii găseau motiv de mulţumire. Eu am ajuns la punctul de a recunoaşte că:”Dumnezeu este Acela care lucrează în noi amândouă: şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Lui.” Acest lucru m-a bucurat şi am început să fac planuri cum trebuie să se întâmple:repede, cât mai repede! N-am observat nimic în viaţa ce dovedea o creştere, dar credeam că Dumnezeu o va înfăptui. Dar nu mi-a reuşit după propriile închipuiri, cu toate că citeam că El va lucra după plăcerea Lui, în acelaşi timp gândeam după plăcerea mea. Abia după un timp am înţeles:”După plăcerea Lui.” Atunci am găsit odihnă şi I-am dat voie Lui Dumnezeu să lucreze ambele: atât voinţa, cât şi înfăptuirea.”
3) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul 1 De la Geneza la Iosua de Jean Koechlin
Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii «credincioşi». Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele”, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!
4) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”
Şi poporul a vorbit împotriva lui DUMNEZEU şi împotriva lui Moise: Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă. Numeri 21.5
Patruzeci de ani a hrănit Dumnezeu poporul Său cu pâine cerească. Dar întotdeauna, deşi întreg poporul a jurat să ţină legământul (Exod. 19.8), s-a arătat necredincios, neascultător şi împotrivitor. Mana nu este numai o imagine a Cuvântului scris ca hrană pentru suflet, ci însăşi adevărata pâine din cer, Domnul Isus, care s-a făcut trup (Ioan 6.32 şi 1.14). Israeliţii n-au ştiut acest lucru, dar Dumnezeu a ştiut şi de aceea îngâmfarea lor a fost pedepsită cu moartea prin şerpi de foc. De fapt s-a văzut clar că e judecata bine meritată a lui Dumnezeu şi cu toate insistenţele lui Moise, şerpii nu au fost îndepărtaţi. Cel Veşnic a găsit o cale mult mai bună care corespunde caracterului Său. Unde păcatul e pe culmile cele mai înalte, Dumnezeu are o cale de har, dar numai pentru credinţă. Moise a trebuit să facă un şarpe de aramă şi să-l înalţe astfel ca oricine privea spre el să fie vindecat.La fel cum în vechime poporul a lepădat mana, a lepădat şi adevărata Pâine a vieţii din cer, pe Fiul lui Dumnezeu. Dar mânia lui Dumnezeu va judeca aspru această respingere. Acum harul sărbătoreşte triumful: Fiul Omului a fost înălţat pe o cruce ca să dăruiască viaţa tuturor care cred în El. Ce trist este pentru un credincios dacă în călătoria lui prin pustia acestei lumi nu iubeşte mana cerească, dacă strângerile laolaltă în Numele Domnului Isus afară din tabără îi devin plictisitoare şi greoaie. De aceea prea iubiţilor, să iubim cu toţii valoarea darului ceresc, să nu-l micşorăm cu nici un chip ca să nu cădem în aceeaşi greşeală ca cei din trecut.O ascultare deplină este scutul cel mai bun împotriva uneltirilor vrăjmaşului.
5) IZVOARE ÎN DEŞERT
Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, …fratele cel mai mic al lui Caleb. Duhul Domnului a fost peste el. (Judecători 3:9-10)
Dumnezeu pregăteşte mereu eroi ai Săi, şi la momentul potrivit, îi pune pe poziţie într-o clipă. El lucrează atât de repede, că lumea se întreabă de unde au apărut.Dragă prietene, lasă-L pe Duhul Sfânt să te pregătească, prin disciplina vieţii. Şi când ultimele retuşuri au fost făcute sculpturii, va fi uşor pentru Dumnezeu să te arate în locul potrivit.Va veni ziua când, ca şi Otniel, vom judeca naţiunile şi vom conduce şi vom împărăţi împreună cu Hristos pe Pământ în timpul Împărăţiei Lui de o mie de ani. Dar înainte de acea zi glorioasă, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne pregătească, aşa cum l-a pregătit pe Otniel la Chiriat-Sefer (vezi Judecători 1:11-13). Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în mijlocul încercărilor noastre prezente şi a micilor noastre victorii, a căror semnificaţie viitoare abia dacă ne-o putem imagina. Şi totuşi, putem fi siguri că dacă Duhul Sfânt lucrează cu noi în felul Său, Domnul cerului şi al pământului a pregătit pentru noi şi un tron. (A. B. Simpson)
Puterea omenească şi măreţia omenească
Răsar nu din partea însorită a vieţii,
Eroii trebuie să fie mai mult decât o bucată de plută
Plutind pe o maree fără valuri.
Toate drumurile vieţii coboară câteodată în vale. Şi toţi trebuie să treacă prin tunelul încercărilor înainte să poată călători pe şoseaua victoriei.
6) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
«Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.»
Prin El avem totul! Asta nu înseamnă că Domnul îţi răspunde imediat la toate întrebările, ci El te face să vezi totul într-o lumină diferită, dintr-o altă perspectivă. Poate avem întrebări fară răspuns, nopţi nedormite, ne luptăm cu probleme pe care nu le putem rezolva. Uneori ne ajută să plângem, altă dată o rugăciune sau un cuvânt bun ne îmbărbătează. Adevărul este că nu putem face faţă tuturor problemelor vieţii, iar la un moment dat toate lucrurile se vor întoarce cu susul în jos. Şi atunci, poate pentru prima dată după multă vreme, începem să îl căutăm pe Domnul cu toată inima, din tot sufletul; îl strigăm cu toată disperarea fiinţei noastre, nu mai fugim din faţa Sa – şi brusc El ne răspunde. În clipa când ai certitudinea că El este prezent, toate greutăţile pur şi simplu dispar. Ce experienţă minunată! Oamenii care îl caută pe Dumnezeu sunt înconjuraţi cu un zid de protecţie invizibil, iar lucrul acesta se face imediat simţit. Biblia spune: «Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută» (Ezra8,22).
7) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers
Ce vei primi
Îți voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile în care vei merge.
leremia 45:5
Acesta este secretul de neclintit al Domnului pentru cei care se încred în El – “Îţi voi da viaţa“. Ce doreşte un om mai mult decât viaţa lui? Acesta este lucrul esenţial. Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta” înseamnă că oriunde ai merge, chiar şi în iad, vei scăpa cu viaţă; nimic nu-ţi poate face rău. Mulţi dintre noi suntem prinşi de dorinţa de a face paradă de lucruri, nu sub formă de proprietăţi sau posesiuni, ci de binecuvântări. Toate acestea trebuie să treacă; dar există ceva mai important care nu poate trece niciodată; viaţa care este ..ascunsă cu Crisios în Dumnezeu”.Eşti gala să-L laşi pe Dumnezeu să te facă una cu El şi să nu mai dai atenţie la ceea ce tu numeşti „lucrurile mari” din viaţă? Eşti gata să te predai Lui şi să renunţi la tot? Adevăratul test al predării tale este refuzul de a spune: „Bine. dar aceasta?” Fereşte-te de supoziţii. De fiecare dată când întrebi: „Dar aceasta?”, dovedeşti că nu te-ai predat cu totul, că nu te încrezi cu adevărat în Dumnezeu. De îndată ce te predai cu adevărat, nu te mai gândeşti la ce are de gând să facă Dumnezeu. Predarea înseamnă a-ţi refuza luxul de a mai pune întrebări. Dacă te predai cu totul lui Dumnezeu. El îţi spune imediat; Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta”. Motivul pentru care oamenii suni obosiţi de viaţă este acela că Dumnezeu nu le-a dat nimic, ei nu au primit viaţa ca pradă. Soluţia pentru ieşirea din această stare este abandonarea în mâinile lui Dumnezeu. Când ai ajuns să I te dăruieşti cu totul lui Dumnezeu, vei fi cea mai surprinsă şi încântată fiinţă de pe pământ; Dumnezeu este stăpânul tău absolut şi ţi-a dat viaţa. Dacă nu ai ajuns acolo, aceasta se datorează ori neascultării din viaţa ta, ori refuzului tău de a fi îndeajuns de simplu.
8) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de CHARLES H. SPURGEON
EL NE ESTE PĂRTAŞ
Eu voi locui în mijlocul lor, şi voi umbla cu ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
2 Corinteni 6.16
Aici se găseşte reciprocitate de interese. Fiecare aparţine celuilalt. Dumnezeu este partea poporului Său, şi poporul ales este partea Dumnezeului său. Sfinţii găsesc în El bunul lor de seamă, şi El îi socoteşte ca o comoară a Sa. Ce izvor de mângâiere se găseşte în aceasta pentru orice credincios!La această reciprocitate de interese se adaugă o reciprocitate de sentimente. Dumnezeu îl va iubi totdeauna pe poporul Său, şi ai Săi Îl vor iubi.Astăzi Dumnezeu va face totul pentru mine; şi eu, ce voi face pentru El? Gândurile mele ar trebui să zboare spre El în tot timpul, căci El Se gândeşte la mine. Să nu mă mulţumesc numai admiţând ca aşa trebuie să fie.Aceasta ne conduce apoi la o părtăşie binecuvântată. Dumnezeu locuieşte în noi şi noi locuim în El. El merge cu noi şi noi mergem cu El. Neîncetat şi peste tot avem însoţirea Sa. Fericită părtăşie!Deci să socotesc pe Domnul ca Dumnezeul meu, încrezându-mă în El şi slujindu-I cum I se cuvine. Să-L iubesc, să-L cinstesc, să mă închin Lui în Duh şi adevăr, ascultându-L în toate privinţele. Iată dorinţa inimii mele! Când voi atinge acest ideal, voi găsi cerul.Doamne, ajută-mă! Fii Dumnezeul meu, învăţându-mă să Te cunosc ca Dumnezeul meu, pentru dragostea Domnului Isus.
9) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014
Şi i s‑a pus înainte de mâncare. Dar el a zis: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus … Eu sunt robul lui Avraam. Şi Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi a ajuns mare; şi i‑a dat oi şi boi şi argint şi aur şi robi şi roabe şi cămile şi măgari“. – Geneza 24: 33‑35
Robul bun şi credincios (4)
În versetele de mai sus avem trei lecţii importante.
Prima lecţie: robul bun şi credincios cunoaşte importanţa şi urgenţa misiunii lui. Această slujbă este mai importantă pentru el chiar decât cele mai esenţiale lucruri ale vieţii, cum ar fi mâncarea şi băutura. Robul lui Avraam n‑ar fi mâncat până nu ar fi prezentat situaţia. În Ioan 4.32,34 citim despre împrejurarea în care ucenicii I‑au adus Domnului Isus să mănânce, însă El a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi … Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M‑a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui“.
A doua lecţie: singura recomandare despre sine se găseşte în cuvintele: „Eu sunt robul lui Avraam“. El ar fi putut adăuga: „Sunt cel mai bătrân rob din casa sa şi sunt mai‑mare peste toate ale sale“ (Geneza 24.2). Însă astfel ar fi atras atenţia asupra măreţiei lui. Ce lecţie importantă pentru toţi cei care doresc să‑I slujească Domnului! Cât de trist este când un vorbitor este introdus prin cuvinte care îl glorifică pe om! Ce suntem noi, decât nişte vase de lut pe care harul lui Dumnezeu binevoieşte să le folosească, „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“? (2 Corinteni 4.7).
A treia lecţie: deşi nu face nicio referire şi nu dă niciun indiciu despre titlul acestuia complet, el vorbeşte liber despre măreţia stăpânului său. El oferă multe dovezi ale măreţiei acestuia şi îşi găseşte plăcerea în a descrie bogăţia stăpânului său. Şi noi mergem într‑o lume în nevoie, oferind bogăţiile de nepătruns ale lui Hristos. Fie ca niciodată să nu ruinăm acest mesaj, atrăgând atenţia asupra noastră! Lumea are nevoie disperată de ceea ce Dumnezeu oferă. Fie ca El să ne găsească credincioşi în toate lucrurile! A. M. Behnam
10) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi
NU TE GRĂBI SĂ INTRI ÎNTR-O RELAŢIE (2)
„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (loan 4:14)
Cu toţii ne dorim să fim iubiţi şi apreciaţi pentru ceea ce suntem. Şi când lucrul acesta nu se întâmplă după calendarul nostru, suntem tentaţi să ne avântăm într-o altă relaţie, sperând ca toate lucrurile să se îmbunătăţească. Un autor scrie: „Nu există Făt Frumos care să te salte de pe propriile picioare şi să te facă să fii fericit cu tine însuţi. Chiar şi când prima parte a basmului pare să meargă bine, Frumoasa din Pădurea Adormită se trezeşte şi descoperă că prinţul ei este doar un broscoi obişnuit. Nu te poţi aştepta ca o persoană să-ţi ofere ceea ce numai Tatăl tău Ceresc poate. Muritorii, chiarşi cu intenţii bune, nici nu se pot apropia vreodată. Când pui în spatele cuiva toate speranţele şi visele tale, eşti sortit dezamăgirii. Când îţi vinzi sufletul în încercarea de a atinge intangibilul, preţul e mare, iar pericolul este excesiv. Nu lăsa ca o dorinţă obsesivă să te ducă pe calea disperării… obsesia este puternică. Ea îţi alimentează fanteziile şi te conduce spre comportamente necugetate. Nu vei găsi dragostea până nu te iubeşti şi nu te respecţi pe tine însuţi suficient de mult ca să nu mai cauţi pe cineva sau ceva în afara persoanei tale care să-ţi dea valoare”. într-o zi, Domnul Isus s-a întâlnit cu o femeie care fusese măritată de cinci ori şi care cu toate acestea se găsea într-o altă relaţie. Recunoscând că nevoia ei nu era un alt bărbat, ci o relaţie cu Dumnezeu, El a spus: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (v. 14). Domnul Isus s-a uitat dincolo de păcatul ei, la nevoia ei şi i-a redat sentimentul stimei de sine. Concluzie: Numai apa oferită de Domnul Isus poate stinge setea sufletului tău.
11) MANA DE DIMINEAŢĂ
“Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru” – 1 CORINTENI 1:9
Cuvintele acestea ale apostolului Pavel, indică o privire înapoi şi o privire înainte. El putea spune despre el îsuşi, amintindu-şi de trecut: Cel ce m-a chemat la părtăşia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul meu, a fost credincios. şi în ceea ce priveşte ce-i mai rămînea de trăit pe pămîntul acesta, el putea spune prin credinţă, cu deplină siguranţă: “El va fi credincios”.Cînd privim în urmă, putem constata cu recunoştinţă că Dumnezeu a fost credincios pentru noi, din ziua cînd am primit mîntuirea prin har şi pînă astăzi. şi prin credinţă privim viitorul care ne este cu totul necunoscut şi putem considera timpul care ne stă înainte, cu o deplină siguranţă, pînă în ziua cînd ne vom înfăţişa înaintea Lui, pentru a da socoteală Stăpînului nostru de slujba pe care ne-a încredinţat-o.
Credincioşia Părintelui luminilor în care nu este nici schimbare nici umbră de mutare, este temelia vieţii noastre. (Iacov 1:17) Să fim recunoscători că Dumnezeu este credincios. Această recunoştinţă este un izvor care face să ţîşnească din inima şi duhul nostru acea nădejde care nu înşeală.Credincioşia lui Dumnezeu faţă de noi este ca un curcubeu care se întinde de la un capăt la altul al vieţii noastre. După cum acest curcubeu măreţ cu culorile lui vii iluminează natura după o ploaie torenţială, tot asa credincioşia lui Dumnezeu luminează toată existenţa noastră. Cînd ne-a luat în mîinile Lui, aşa păcătoşi cum sîntem, El era deja “Cel ce a început în voi această bună lucrare şi care o va duce la bun sfîrşit pînă în ziua lui Isus Hristos.” (Filip.l:6).
În noi înşine, ca şi în jurul nostru, găsim multă necredincioşie; dar aceasta scoate şi mai mult în relief credincioşia Dumnezeului nostru care ne-a chemat la părtăşia cu Fiul Său. Iată de ce trebuie să năzuim la o viaţă de părtăşie tot mai adevărată şi mai intimă cu Acela care este credincios. Iată de ce vrem să-I cerem din adîncul inimii noastre ca viaţa noastră să reflecte credincioşia Sa tot mai mult şi în toate lucrurile, iar relaţiile noastre cu El şi cu oamenii să poarte amprenta acestui har dumnezeiesc. Să nu uităm că acest verset de care ne-am ocupat este o întărire a siguranţei mîntuirii noastre şi o confirmare a versetului 8 al aceluiaşi capitol.
12) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Iacov 5:13-18
… rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. – Iacov 5:16
DOCTORI CARE LUCREAZĂ CU DUMNEZEU
Un doctor binecunoscut dintr-un mare spital, petrecea întotdeauna cîteva momente singur înainte de-a intra în sala de operaţie. Calificarea şi îndemînarea sa remarcabilă precum şi calmul său în presiunea intervenţiilor chirurgicale, i-au făcut pe tinerii medici să se întrebe dacă nu exista o relaţie între succesul său şi procedeul său neobişnuit. Într-o zi unul dintre ei a avut curajul să-l întrebe pe specialist despre acest lucru. „Da, a spus el, există o legătură precisă între cele două. Înaintea fiecărei operaţii cer Celui mai mare Medic să-mi călăuzească mîinile. In multe ocazii sînt confruntat cu situaţii foarte delicate sau cu condiţii neprevăzute ale pacienţilor şi cu greu pot decide ce să fac. În timpul acela devin imediat conştient de ajutorul lui Dumnezeu. Îmi dă întotdeauna înţelepciunea de care am nevoie pentru a încheia operaţia cu succes. Nu iau niciodată bisturiul în mînă fără să-I cer ajutorul.” Curînd după aceea întreg personalul şi pacienţii acelui spital l-au numit: „doctorul care lucrează împreună cu Dumnezeu”. La cîtva timp după aceea, un om şi-a adus fetiţa la spital pentru a fi operată. Auzise despre medicul care se ruga lui Dumnezeu şi omul a insistat ca numai acest medic să-i opereze copilul. In ultimă instanţă, orice vindecare vine de la Dumnezeu (Psalmul 103:3), dar trebuie să-I fim mulţumitori pentru aceşti bărbaţi şi femei, dedicaţi slujbei lor, care înainte de orice, atunci cînd se ocupă de pacienţii lor, caută ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi folosiţi de El.( H.G.B.)
Binecuvîntă Doamne, medicul cel credincios
Ce în rugă cere călăuzirea lui Cristos.
Ajută-l să combine cu înţelepciune
Reţeta lui cu multă, sfîntă rugăciune. (H.G.B.)
Un doctor înţelept întotdeauna ÎL consultă pe Doctorul doctorilor.
13) SĂMÂNŢA BUNĂ
Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor!
Pe mulţi oameni îi supără cuvintele absolute ale Bibliei. Dar Biblia nu supune discuţiei cuvintele sale. Ca autoritate divină, ea doreşte ca noi să ne supunem cuvintelor ei şi să le credem.Dumnezeul Bibliei nu este un Dumnezeu al închipuirilor omeneşti. El spune despre Sine: „Aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, Singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut …: «Eu sunt Domnul, şi nu este altul!»“ (Isaia 45.18).Despre Fiul veşnic al lui Dumnezeu citim: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut“ (Ioan 1.18). Cum a făcut aceasta? Devenind Om.Despre Isus Hristos mai citim: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi“ (1 Timotei 2.5,6). A fost necesar acest lucru? Da, pentru că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). De aceea „în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi“ (Faptele Apostolilor 4.12).
___________________________________
Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!
Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!
ARMONIA MAGAZINE - USA 