„Eu te voi învăța calea”

David a întrebat pe Domnul.

Când a întrebat, David tocmai luptase cu filistenii și câștigase o mare victorie. Filistenii veniseră cu o mare oștire dar, cu ajutorul Domnului, David îi pusese pe fugă. Observă totuși că, atunci când au venit a doua oară, David nu s-a repezit să lupte cu ei fără să-L întrebe pe Domnul. Odată ce fusese victorios, ar fi putut să spună că mulți alții „voi învinge din nou; pot să fiu sigur că, dacă am învins o dată, voi învinge din nou. De ce să mă mai obosesc să-L întreb pe Domnul?” David nu a făcut așa.

Câstigase o bătalie prin puterea Domnului; nu voia să se aventureze în alta până când nu era asigurat de ajutor. El a întrebat: „Să mă sui împotriva lor?” și a așteptat până când a primit răspunsul. Învață de la David să nu faci nici un pas fără Dumnezeu.

Creștine, dacă vrei să stii care este calea datoriei, roagă-L pe Dumnezeu să ti-o arate; dacă vrei să navighezi în apele întunecate, lasă-L pe Cel Atotputernic la cârma corabiei. Multe stânci vor fi ocolite, dacă îl lasi pe Tatăl să te conducă; multe nisipuri miscătoare vor fi evitate, dacă ÎI lași pe El să aleagă drumul. Puritanul a spus: „Dacă un crestin îsi croieste singur drum poți fi sigur că își va tăia degetele” și acesta este un mare adevăr. Un alt cleric bătrân a spus: „Cel care merge înaintea stâlpului de nor al lui Dumnezeu se va rătăci ca un nebun“, și așa se întâmplă.

Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne conduca, si dacă El întârzie, să stăm pe loc si să-L asteptăm. Cel care a apucat s-o ia înainte să fugă înapoi. „Eu te voi învăța îti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmi 32:8) este fagaduinta Domnului pentru poporul Său. Să ne prezentăm deci înaintea Lui cu toate nedumeririle noastre si sa-L întrebăm: “Doamne, ce vrei să fac?” Nu iesi astăzi din casă fără să-L întrebi pe Domnul.

(DIMINEATA)

Si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.

Luca 11:4

Ar trebui sa urmarim si în fapte ceea ce cautam si cerem în rugaciune. Ar trebui sa evitam ispitele, umblând mereu pe calea ascultarii, astfel încât sa nu-i oferim diavolului prilejul sa ne ispiteasca. Nu trebuie sa intram în desis în cautarea leului. S-ar putea sa ne platim scump curiozitatea. Un leu s-ar putea sa ne taie drumul sau sa ne urmareasca, si noi nu avem nici o arma. Cel care întâlneste leul, chiar daca învinge, are de dus o batalie grea. Este mai bine sa ne rugam sa fim feriti de ispititor.

Mântuitorul nostru, care stie ce înseamna ispita, a spus ucenicilor Sai: „Rugati-va sa nu cadeti în ispita” (Luca 22:40). Dar, indiferent ce facem, avem parte de ispite; de aceea sa ne rugam: „lzbaveste-ne de cel rau”. Dumnezeu a avut un Fiu fara pacat, dar nu a avut niciodata un Fiu care sa nu fi fost ispitit. Omul „se naste ca să sufere, dupa cum scânteia se naste ca să zboare” (Iov 5:7), și creștinul se naște ca să fie ispitit. Trebuie să veghem întotdeauna fiindcă Satana dă târcoale ca un hoț.

Credinciosii care au experimentat viclenia lui Satana stiu ca sunt anumite timpuri când el ataca de obicei, asa cum în natura exista anumite perioade ploioase. Atunci crestinul pune paza dubla, si cel rau nu se mai apropie. Prevenirea este mai buna decât tratamentul; este mai bine sa te înarmezi astfel încât diavolul sa nu te atace decât sa înduri primejdiile luptei, chiar daca învingi. Roaga-te în seara aceasta sa nu fii ispitit, iar daca totusi ispita vine, sa fii izbavit de cel rau.

(SEARA)

_________________________

C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineata si Seara, primite prin Email