Members in one body

Ești parte a Trupului

ori

Îţi merge numele că trăieşti?

Fără îndoială, într-un trup sunt importante toate mădularele (părțile) sale și fiecare dintre ele are rolul său specific și își aduce aportul său în viața și funcționarea trupului.

Vorbind despre Trupul lui Hristos – Biserica – constatăm că relația dintre mădulare (membri) este deosebit de importantă în economia lui Dumnezeu. Și, pentru a funcționa bine, apostolul zice că „aici” nu mai există diferențele care există în lume: „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” (Coloseni, 3.11). Ba mai mult „nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” , deoarece în Hristos nimic nu are vreun preț decât „credinţa care lucrează prin dragoste.[…] a fi o făptură nouă” (Galateni, 5:6; 15)

După eliberarea de păcat și de sine (Luca, 9:23) creștinul descoperă în sfârșit biserica, adunarea Domnului Isus, trupul Lui. Apostolul Pavel spune că „Taina aceasta este mare – vorbesc despre Hristos şi despre Biserică. ” (Efeseni, 5:32), dar Dumnezeu a descoperit-o credincioșilor prin Duhul Său.

Însă să observăm că mântuirea nu este reală sau realizată într-un om și nu este deci împlinită fără ca acesta să aibă un anumit rol-funcție de mădular activ în biserica-trupul Său. Fiecare creștin autentic trebuie să experimenteze nemijlocit mântuirea primită din viața lui Hristos, care curge în viața sa și astfel el devine viu ca mădular și îndeplinește o slujbă și o funcție oarecare, dar unică, în biserica locală în care se integrează. Fiind un organism viu (creștinul și biserica), va fi parte din trup oriunde s-ar afla, pulsând viața lui Hristos în el și va fi mădular în Trup exercitându-și slujba unică la care e chemat ca mădular. Fiecare e unic, nimeni nu poate face exact ce face el, astfel că e necesar și de neînlocuit. Nimeni nu e în plus. Toți creștinii au rolul lor foarte bine definit și unic.

Viața lui Hristos curge prin cele mai mici și nesemnificative mădulare, așa cum curge și prin cele mai vizibile sau prin cele care au o slujire mai măreață. Astfel, dacă viața ajunge la ochi, văd; dacă vița ajunge la urechi, aud. La fel e și cu celelalte organe sau părți ale corpului trupului.

Avem 4 Evanghelii, căci fiecarea dintre apostoli își are rolul și lucrarea sa specifică, fiecare dintre ei este absolut necesar în slujirea încredințată. Lucrarea și viața care pulsează în Hristos (și biserica Sa) e complexă și diversă, și, „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani, 12.4-6)

Toate mădularele trupului lucrează împreună pentru plinătatea și sănătatea trupului. Ele se completează unele pe altele: cei care sunt ochi sau picior, împreună, fiecare dintre ei va „forma” ochiul sau piciorul bisericii lui Hristos, fiecare, acea părticică unică, specifică, lucrând la experimentarea și exprimarea mădularului (părții) mai mare al bisericii Sale slăvite. Glorie Domnului, căci de la El ne vin toate, viața, voința și înfăptuirea, în micile mădulare, ca și în Biserica Sa slăvită, pentru ca aceasta să fie fără nici o pată sau zbârcitură.

Cum spuneam, orice mădular are o funcție unică, specifică și de neînlocuit în biserică. Prezența și lipsa mea, sau a ta, trebuie să facă o diferență în biserică dacă sunt un mădular viu. Altfel nu sunt decât un figurant și fictiv, trecut doar într-un registru, cu sau fără freventare fizică. Acestora din urmă, Dumnezeu le zice, ca și celor din Sardes: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” ( Apocalipsa 3:1). Căci biserica este un organism viu, nu e condusă de reguli, de voturi, ea nu o instituție. Odată ce împăratul Constantin (prin anul 330) a instituționalizat biserica, a legiferat și generalizat confuzia oamenilor care sunt pe calea pierzării, căci n-au Duhul. Așadar, cu nici un chip să nu mai gândim secular, a fi creștin înseamnă să-ți curgă prin tine viața lui Hristos, viața Lui să fie viața ta: „ trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni, 2:20). În acest fel le-a vorbit Domnul Isus ucenicilor Săi când le-a vorbit despre credință și despre Duhul: „pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan, 14:19)

Dar, e clar, un mădular nu înseamnă și nu se identifică nicidecum cu un trup, ci toate mădularele împreună formează un trup, noi toți, care suntem mulți, alcătuim un singur trup. Glorie Domnului!

De prisos să mai spunem că mădularele nu se luptă unele cu celelalte în trup, ci, în dragoste, se slujesc unele pe altele.Noi suntem mulți, cu păreri multe, nuanțate diferit. Dar Domnul Isus, capul bisericii, își manifestează puterea și lucrarea prin biserică. Iar biserica stă în picioare prin harul Său, căci, zice Domnul: „tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” ( Matei 16:18), pe oameni inconsevenți și imperfecți ca Petru, dar cărora Dumnezeu le descoperă prin Duhul Împărăția și pe Domnul Împărăției, El își va clădi Domnul biserica Sa și va fi biruitoare.

Satana – șarpele și diavolul cel vechi – știe că ruperea unității duce la dezordine, la dezbinare, la mutilare, la moarte, de aceea el caută să se insinueze între frați și să rupă unitatea, căci atunci dispare și puterea și viața care le avem de la Isus Hristos, Capul Bisericii. Dar creștinul care e plin de Dumnezeu, nu dezbină și nu se ceartă, ci iubește și se luptă pentru unitate în supunere față de Cap. În Dumnezeu e unitate, și iubire, și bună înțelegere. Se dezbină cei plini de ei înșiși, cei care mai au impurități și care nu și-au răstignit firea pământească orientată după mersul lumii acesteia.

Poate unii își mai amintesc despre lucrul la facerea betonului cu betoniera, iar ceilalți ne putem imagina procesul tehnologic. Dacă aveai un nisip neomogen, în care se mai găsea și pământ, sau dacă amestecai direct pe pământul tare amestecul de nisip-pietriș, ciment și apă, pământul introdus în compoziția betonului slăbea mult calitatea, rezistența lui, ușurând ruperea acestuia în acele locuri cu pământ, la greutățile pe care trebuia să le susțină.

Satana e expert în a introduce și pământ în betonul rezistenței pe care trebuie s-o susținem la sarcinile la care suntem încercați să le suportăm. Și, dacă există și pământ (impurități, lucrări care debină, ură, mândrie, idolatrie, curvie, minciună, frică) în viața cuiva, betonul – unitatea– se fisurează și nu mai poate susține greutatea lucrării bisericii.

Să avem gândul care era în Hristos, să nu ne plăcem nouă, să plăcem Domnului și bisericii Sale, să căutăm binele celuilalt, foloasele aproapelui nostru. Am auzit că un lucru mic poate răsturna unitatea unei biserici. Chiar culoarea carpetului pe care călcăm în Casa Domnului poate rupe iubirea dintre frații și neascultarea de Capul bisericii. Acolo unde au ținut cu tot dinadinsul, unii într-un fel, alții altfel, și, din puțină iubire n-au cedat..

Dragi frați și surori,

Să ne luptăm pentru unitatea bisericii, să scoatem impuritățile din viața noastră, să ne răstignim firea și să fim plini de Duhul și de Hristos. Să trăim o viață de rugăciune permanentă, o respirație în care să pulseze în noi viața lui Hristos, pentru ca:

să fim mădulare vii legate unii de ceilalți, astfel ca fiecare să-și dacă funcția și lucrarea sa;
ca unitatea să fie o realitate spirituală, dată de relația pe care o are fiecare mădular cu Dumnezeu;
fiecare mădular să aibă o viață curată, neduplicitară, separat de impuritățile lumii, a idolilor ei (nu cum a fost cu Acan care pentru puțin argint, o manta și o placă de aur, a făcut ca poprul să fie cu păcat și fără de putere împotriva vrăjmașilor lor);
să fim conștienți că impuritățile din lume ne separă unii de alții și de Dumnezeu;
unitatea să fie o realitate organică, un organism viu, pe care Satana n-o poate copia;
prin iubirea și unitatea noastră va cunoaște lumea că suntem ucenicii și poporul Domnului Dumnezeu;

Să fim conștienți că Satana pândește lângă betoniera vieții noastre ca să arunce și puține impurități și pământ, dar împotrivește-te și el va pleca.

Preaiubiților, nu uitați că inima – deși e unul dintre mădularele (organele) cele mai importante ale omului – , ea nu se vede, nu iese în față. Fii inimă, fii cu inimă, drag frate și soră, la tine se uită Domnul care vede pe omul ascuns al inimii și caută să răsplătească fiecăruia după fapta sa. Amen.