“Domnul te va călăuzi neîncetat.”

Isaia 58:11

„Domnul te va călăuzi“. Nu un înger, ci Iehova te va călăuzi. El nu spune că va merge prin pustie înaintea poporului Său, şi că un înger îi va călăuzi; Moise spune: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm” (Exod 33:15).

Creştine, Dumnezeu nu lasă călăuzirea ta pământească pe seama unui înger: El însuşi te conduce pe drumul tău. Nu poţi să vezi stâlpul de nor, dar Iehova nu te uită niciodată. Observă cuvântul „te va” – „Domnul te va călăuzi”. Cât de sigură este această afirmaţie! Cât de sigur este că Dumnezeu nu te va uita! Acest „te va” este mai preţios decât promisiunile oamenilor. „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Observă apoi adverbul „neîncetat”. Nu suntem călăuziţi uneori, ci avem o călăuză permanentă. Nu suntem lăsaţi ocazional pe seama înţelegerii noastre, ca să rătăcim, ci auzim neîncetat vocea călăuzitoare a Marelui Păstor. Dacă îi urmăm de aproape paşii, nu ne vom rătăci. Vom fi conduşi pe un drum drept spre o cetate în care să locuim. Dacă trebuie să-ţi schimbi poziţia în viaţă, dacă trebuie să te muţi pe un ţărm îndepărtat, dacă ţi se întâmplă să ajungi sărac dintr-odată, sau într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi, dacă eşti aruncat printre străini sau duşmani, nu te teme, fiindcă „Domnul te va călăuzi neîncetat“.

Dacă trăieşti aproape de Dumnezeu şi inima ta este încălzită de dragostea Lui sfântă, nu există dileme din care să nu fii scăpat. Nu poţi să greşeşti când eşti în compania lui Dumnezeu. Ca şi Enoh, umblă cu Dumnezeu, şi nu te poţi înşela în privinţa drumului. Înţelepciunea infailibilă te conduce, dragostea neclintită te mângâie, şi puterea veşnică te apără. Iehova – fii atent la cuvântul acesta – Iehova te călăuzeşte neîncetat.

(Meditatia de DIMINEAŢA)

*

“Creşte trestia fără umezeală?“

Iov 8:11

Trestia este o plantă poroasă şi buretoasă, şi la fel este şi ipocritul. Nu există substanţă, nici stabilitate în el. Trestia este clătinată încoace şi încolo de orice vânt, iar formaliştii se leagănă la orice influenţă. Din acest motiv, trestia nu este ruptă de furtună; nici ipocriţii nu sunt tulburaţi de persecuţie. Nu aş vreau să fiu înşelător sau înşelat; poate că textul de astăzi mă va ajuta să mă cercetez şi să văd dacă sunt sau nu ipocrit.

Trestia trăieşte în apă, şi îşi datorează existenţa umezelii şi mâlului în care are rădăcinile. Dacă mlaştina se usucă, trestia se ofileşte foarte repede. Verdeaţa ei depinde în mod absolut de împrejurări; abundenţa prezentă de apă o face să înflorească, iar seceta o distruge imediat.

Este acesta cazul meu? ÎI slujesc pe Dumnezeu numai atunci când sunt într-o tovărăşie bună, sau când religia este profitabilă şi respectabilă? II iubesc pe Domnul numai atunci când primesc bunăstare temporală din mâna Lui? Dacă este aşa, sunt un ipocrit josnic; ca şi trestia ofilită, voi pieri atunci când moartea mă va jefui de bucuriile exterioare.

Dar cum aş putea să afirm cu putere că, atunci când mângâierile trupeşti vor fi puţine, şi lucrurile înconjurătoare vor fi mai degrabă adversarele harului, eu voi reuşi să-mi păstrez integritatea? Sper că în mine se află o bunătate înnăscută, vitală.

Trestia nu poate creşte fără umezeală, dar plantele care îi aparţin Domnului pot să înflorească şi în timpurile de secetă. Omul evlavios se dezvoltă cel mai bine atunci când împrejurările lumeşti se ruinează.

Cel care II urmează pe Christos pentru câştig este Iuda. Cei care îl urmează pentru pâine şi peşte sunt copiii diavolului, dar cei care merg cu El din iubire sunt prea iubiţii Lui.

Doamne, lasă-mă să găsesc viaţă în Tine, şi nu în balta favorurilor sau câştigurilor acestei lumi.

(Meditatia de SEARA)

_____________________________

C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineata si Seara, primite prin Email