„Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta”

Romani 16:22

Pavel s-a înconjurat de oameni care erau dispuşi să-şi pună viaţa la dispoziţia lui (Romani 16:3-4). Câţiva dintre ei sunt necunoscuţi. Ai auzit vreodată de Terţiu? El a scris gândurile lui Pavel ca noi să le putem citi. Cu toţii ştim de Timotei, dar ştii de Gaiu? „Gaiu, gazda mea şi a întregii Biserici …” (Romani 16:23). Mulţi au siujit din umbră pentru ca Pavel să poată lucra în lumina reflectoarelor.

Din nefericire, când unii lideri ajung în vârf, îşi petrec timpul împingându-i pe alţii la o parte. Ei joacă rolul „celui mai tare din parcare” datorită imaturităţii, a nesiguranţei şi a spiritului competitiv. Asta poate funcţiona o vreme, dar nu ţine mult. Când scopul tău este să-i dobori pe alţii, timpul şi energia ţi se irosesc ferindu-te de oameni despre care crezi că ar dori să-ţi facă la fel. E un mod mizerabil de a trăi şi nu este amuzant pentru cei ce trebuie să lucreze cu tine. Jules Ormont a spus: „Un mare lider nu se pune niciodată mai presus de cei ce-l urmează decât în preluarea responsabilităţilor”.

Dacă te afli într-o funcţie de conducere, nu te baza pe titlul tău pentru a-i convinge pe oameni să te urmeze. Zideşte relaţii. Câştigă-i pe oameni de partea ta. Dacă nu-i iubeşti pe oameni, manipularea lor e doar la câţiva paşi. Când se întâmplă asta, vei avea parte de neplăceri. Cu câţiva ani în urmă, cei trei mari tenori – Jose Carreras, Placido Domingo şi Luciano Pavarotti – cântau împreună. Când un reporter a încercat să afle dacă există rivalitate între superstaruri, Domingo a spus: „Nu, nu poţi fi rival când faci muzică împreună”.

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Incearcă-mă” (Psalmul 139:23)

În desenele animate cu personajul Pogo, Walt Kelly a spus: „Ne-am întâlnit cu duşmanul şi duşmanul suntem noi”.

Persoana care este cel mai greu de condus din întreaga lume eşti chiar tu însuţi. Firea omenească pare să ne înzestreze cu abilitatea de a-i măsura pe toţi în afară de noi înşine. După ce a avut o experienţă glorioasă cu Goliat, urmată de o experienţă devastatoare cu Batşeba, psalmistul a scris: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (v. 23-24).

Aceasta e o rugăciune pe care trebuie s-o rosteşti în fiecare zi, deoarece cu toţii avem două probleme. Care sunt ele?

1) Nu ne vedem pe noi înşine asa cum îi vedem pe ceilalţi. Dacă nu ne uităm la noi înşine cu sinceritate şi în mod realist, nu vom înţelege niciodată unde se situează dificultăţile noastre personale. Şi dacă nu le putem vedea, nu vom putea să ne conducem pe noi înşine în mod eficient. Se spune că Frederic cel Mare al Prusiei s-a întâlnit cu un bătrân care mergea sprijinindu-se pe un toiag chiar în direcţia opusă. „Cine eşti?” l-a întrebat Frederic. „Sunt un rege”, i-a răspuns bătrânul. Frederic a râs. „Care este regatul peste care domneşti?” Plin de mândrie, bătrânul a răspuns: „Peste mine însumi.”

2) Suntem mai duri cu ceilalţi decât suntem cu noi înşine. îi judecăm pe ceilalţi după faptele lor, în timp ce noi găsim scuze în spatele intenţiilor. Când facem ceva greşit, scăpăm din încurcătură deoarece credem că motivele noastre au fost corecte. Şi problema este că de obicei suntem dispuşi să facem lucrul acesta la nesfârşit,fără să pretindem de la noi înşine o schimbare!

„O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa”(Proverbe 18:15)

Se spune că doi oameni se aflau la vânătoare, iar unul dintre ei cade la pământ. Pare că nu mai respiră, iar ochii îi sunt daţi peste cap. Celălalt îşi scoate telefonul mobil şi sună la 112. Panicat, îi spune operatorului: „Robert a murit. Ce pot face?” Operatorul spune: „Uşurel. Mai întâi să fim siguri că a murit”. Se lasă tăcerea, apoi se aude o împuşcătură. Vocea de la capătul firului se aude din nou şi spune: „Bine, a murit, şi acum ce urmează?” Când eşti sub presiune, nu poţi auzi ceea ce ţi se comunică, iar rezultatele pot fi fatale.

Ce învăţături putem noi desprinde din această povestire tragică? Aşadar: 1) Pentru a-i conduce pe oameni, mai întâi trebuie să-i înţelegi. Trebuie să pătrunzi în inima omului. Sensibilitatea faţă de speranţele şi visele oamenilor este esenţială pentru conectarea cu ei şi pentru motivarea lor. 2) Ascultarea poate împiedica agravarea problemelor. Liderii buni sunt atenţi la chestiunile mărunte. Ei acordă atenţie intuiţiei lor. Nu doar că ascultă ce se spune, ci ei aud şi ce nu se spune. Ei dau dovadă de suficientă siguranţă pentru a solicita un feedback sincer şi nu devin defensivi când îl primesc. 3) Ascultarea duce la încredere.

Dr. David Burns, profesor la Universitatea Stanford a spus: „Cea mai mare greşeală pe care o poţi face în încercarea de-a convinge pe cineva este de-a stabili ca prioritate exprimarea propriilor tale idei şi sentimente. Lucrul pe care oamenii şi-l doresc cu adevărat este să fie ascultaţi, respectaţi şi înţeleşi. în clipa în care se întâmplă toate acestea, ei devin şi mai motivaţi să-ţi înţeleagă punctul de vedere”.

____________________

Sursa: Pastori în părtășie, Daniel Branzai

Foto: http://www.big-impact.ro/2013/01/veti-incurajatoare-din-lucrarea-de-tineret/