A stat lângă mine și m-a întărit

„Şi am fost izbăvit din gura leului.”

2 Timotei, 4.17

Agenții secreți ai lui Dumnezeu

Niciodată nu s-a făcut mai clar diferența, în plan spiritual, dintre lumină și întunerec, ca în vremea persecutării creștinilor. Apostolul Pavel, în propovăduirea Evangheliei lui Isus Hristos, s-a confruntat deseori cu întunerecul persecuției:

„De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?” (2 Corint., 11.24-29)

Cu toate acestea, apostolul Pavel are un cuvânt de îmbărbătare pentru biserica din Corint:

„Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. […] Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine.” (2 Corint., 6.1-8)

În a doua Scrisoare către Timotei, bătrânul apostol dezvăluie cum a reușit să stea în picioare în lucrarea de slujire:

„Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (2 Timotei, 4.17)

Domnul a fost cel care a stat lângă Pavel și l-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin și s-o audă toate Neamurile. Ba mai mult, el a fost izbăvit din gura leului.

Dar cum primim ajutorul Domnului?

Astăzi oamenii, dar și creștinii, parcă au uitat de îngerii Domnului, că ei sunt în slujba lui Dumnezeu ca să-i împlinească voia.

„Nu sunt oare toţi [ingerii]duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evrei, 1.14)

“Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalm, 34.7)

“Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;” (Psalm, 91.11)

“Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.” (Fapte, 12.7)

<<„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.>> (Matei, 4.10-11)

Îndrăzneala lui Pavel, a celor care sunt în slujba Evangheliei Domnului Isus, vine prin puterea primită de la El.

“De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.” (2 Timotei, 1.6-8)

În Apocalipsa, apostolul Ioan sumarizează modul prin care martirii l-au biruit pe Diavol:

„Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apoc., 12.10-12)

Apropo de torționarii comunismului, care erau dominați de sadism și ură, ei erau adevărate unelte în mâna diavolului, care i-au urât și schingiuit pe creștini cu mult devotament.

Din mărturia unui frate (de pe o casetă): Fusese găsit că avea depozitate Biblii, în ascunzătoarea de acasă, pe care le primise din Occident, și le distribuia în Biserica Domnului. A fost ridicat de Securitate și aruncat în celula neagră a torturii. Însuși directorul penitenciarului se ocupa din când în când de acesta, torturându-l fără nici o milă. După una din interogatoriile barbare la care a fost suspus, plin de sânge, cu o mână și câteva coaste rupte, a fost aruncat în celula întunecoasă. Apoi i-au introdus câțiva din agenții (șobolani) directorului, închizând ușa după ei. Însă un înger al luminii îl înștiințase să cheme în ajutor „sângele lui Isus”. Creștinul schingiuit, aruncat în celulă, plin de sânge și rănit grav, în ajutor L-a chemat pe Domnul, al cărui sânge S-a scurs pe lemnul crucii (prin rănile Lui suntem vindecați) și a invocat „sângele lui Isus!”. Ca un răspuns la rugăciunea întemnițatului, a venit un fulger de lumină care a omorât dintr-odată șobolanii. După un timp, când a venit în celulă directorul închisorii să vadă rezultatul torturării plănuite de el, a rămas perplex să-și vadă „copilașii” morți, cum i-a numit el pe agenții morții. Întors la birou, nu după mult timp, a căzut el însuși mort peste dosarul creștinului încarcerat. Noul director, speriat de cele întâmplate, l-a eliberat de deținutul salvat într-un mod miraculos de îngerii Domnului Isus. Și pentru el s-a împlinit profeția lui Pavel, putând și el să confirme:

„Insă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.”

Pentru cei credincioși, care aduc o bună mărturie despre Evanghelia mântuirii, celor din inimile cărora curg râuri de apă vie, Domnul Isus le pune la îndemână ajutorul de care au nevoie, puterea Duhului Sfânt, care-i întărește, iar “Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”