Oamenii de lângă noi

Old JackNu vă înşelaţi: “Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Galateni, 6.7

Într-o zi uscată de iarnă o femeie s-a apropiat de un om al străzii așezat pe jos, netuns, în haine ponosite, deznădăjduit și apatic față de lumea de lângă el.

” – Bună dimineața!”, a spus femeia cu un glas domol dar hotărât. Omul și-a ridicat anevoie privirea trezit din apatia și lipsurile care-l măcinau. Vede o doamnă, care în mod evident era obișnuită cu lucrurile fine ale vietii. Ea era îmbrăcată într-o blană nouă, care-i venea impecabil. Și arăta ca și cum nu ar fi ratat o masă în viața ei. Primul lui gând a fost acela că ea dorea  să facă mișto de el, ca și mulți alții care o făcuseră înaintea ei.

” – Lasă-mă în pace”, a mârâit el …Spre uimirea lui, femeia a continuat apropierea, afișând la vedere, în rânduri, chiar și dinții ei albi strălucitori.

” – Ți-e foame?”, a întrebat ea.

” – Nu”, a răspuns el sarcastic, “tocmai am venit de la un dineu cu președintele. Pleacă de aici.”, dar ca răspuns, zâmbetul amabil al femeii a devenit chiar mai larg și dintr-o dată omul a simțit o mână blândă sub braț.
” – Ce faci, doamna?”, s-a răstit furios omul, “ți-am spus să mă lași în pace”.

De nicăieri, a apărut și un polițist: ” – Doamnă, este vreo problemă?”, a întrebat el …

“- A, domnul ofițer! Nu e nici o nici o problemă.” a răspuns femeia. “Sunt doar în încercarea de-a-l avea pe acest om în picioare. Vrei să mă ajuți?”

Ofițerul își ia in  mână pentru câteva clipe casketa, iar cu cealaltă se scarpină usor pe cap gânditor.

” – Ăsta e bătrânul Jack. De ani buni s-a aciuiat pe aici. Ce vrei de la el? “, spuse polițistul.

” – Vezi Restaurantul de colo?”, îl răspunse femeia, “Vreau să-l duc să-i iau ceva de mâncare și să-l scot din frig pentru o vreme.”

” – Ești nebună, doamnă?” Omul fără adăpost a ripostat și el ” – Nu vreau să merg acolo!” Dar atunci a simțit mâini puternice că-l apucă de celălalt braț și-l ridică în sus.

” – Lasă-mă, domnule ofițer. N-am făcut nimic.”

” – Aceasta este o afacere bună pentru tine, Jack.”, spune ofițerul, “N-o sufla.”

În cele din urmă, și cu unele dificultăți, femeia și ofițerul de poliție îl duc pe Jack în restaurant și-l așeză la o masă într-un colț îndepărtat. Și era în mijlocul dimineații, astfel încât cei mai mulți luaseră deja micul dejun și au părăsit deja locul, iar masa de prânz nu sosise încă …

Managerul apare traversând sala de mese și s-a oprit la masa noilor sosiți. ” – Ce se întâmplă aici, domnule ofițer?”, a întrebat el. “Ce este, omul este în necaz, are probleme?”

” – Această doamnă a adus acest om aici să fie hrănit” a răspuns polițistul.

” – Nu aici!”, a intervenit managerul furios. “Cu o persoana de genul ăsta aici, este de rău pentru afaceri.”

Old Jack a zâmbit știrb. ” – Vedeți, doamnă. V-am spus eu. Acum, să mă lași să plec. În primul rând, eu nu am vrut să vin.”

Zâmbind îndatoritoare, femeia l-a apelat pe manager … ” – Domnule, esti familiarizat cu Eddy și Asociații, societatea bancară a străzii?”

” – Bineînțeles că sunt,” zice managerul nerăbdător. “Ei organizează reuniuni săptămânale într-una din camerele mele de banchet.”

” – Și faci bani buni din furnizarea cu evlavie de produse alimentare la aceste întâlniri săptămânale?”

” – Ce afacere ai dumneata?”

” – Eu, domnule, am Penelope Eddy, sunt presedintele si CEO al companiei.”
” – Oh …”.
Femeia a zâmbit din nou. ” – M-am gândit că s-ar putea face o diferenta.” Se uită la polițistul care a fost ocupat cu un chicotit. ” – Vrei să ni te alături la masă la o ceașcă de cafea, domnule ofițer?”

” – Nu, mulțumesc, doamnă”, a răspuns ofițerul. “Eu sunt la datorie.”

” – Dar probabil merge o ceașcă de cafea?”
” – Da, doamnă. Asta ar fi foarte frumos.”

Managerul se răsuci pe călcâie: ” – Voi aduce cafeaua pentru tine imediat, dle ofițer.”

Ofițerul îi privi mersul pașilor ;i-i zise femeii: ” – Cu siguranță l-ai pus la locul lui!”

” – Nu a fost intenția mea. Crezi sau nu, am un motiv pentru toate astea.” Și femeia se așeză la masă vizavi de invitatul ei, uimită. ​Ea se uită la omul străzii cu atenție. ” – Jack, nu-ți amintești de mine?” Bătrânul Jack caută să-și folosească mai bine ochii încețoșați.

” – Cred că da. Îmi păreți cunoscută.”

“Eu sunt un pic mai în vârstă, probabil”, a spus ea. “Poate chiar am fost bine primită în zilele tinereții mele, atunci când lucrai aici, și am intrat pe ușa aceea, plină de foame și frig.”

” – Doamnă?”, a spus ofițerul întrebător. El nu putea să creadă că o astfel de magnifică doamnă ar fi suferit vreodată foame.

” – Ieșisem din Facultate.” a început femeia. “Am venit în oraș în căutarea unui loc de muncă, dar nu am găsit nimic. În cele din urmă am rămas cu câtiva cenți si am fost dată afară din apartament. M-am plimbat pe străzi zile în șir. Era în februarie, mi-era frig și aproape moartă de foame. Am văzut acest loc și am intrat să caut o șansă de a putea obține ceva de mâncare.”

Lui Jack i s-a aprins un colțișor de zâmbet. ” – Acum îmi amintesc”, a spus el. “Eram în spatele tejghelei de servire. Ai venit și mai întrebat dacă ai putea lucra pentru ceva de mâncare. I-am spus că e împotriva politicii companiei.”

” – Știu”, a continuat femeia. “Apoi mi-ai făcut cel mai mare sandwich cu friptură de vită pe care l-am văzut vreodată, mi-ai dat o ceașcă de cafea, și mi-ai spus să merg pe la masa din colț și să mă bucur de el. Mi-era teamă că ai avea probleme. Apoi, când m-am uitat peste umăr, am văzut cum ai pus prețul mâncării în casa de marcat, am știut atunci că totul va fi în regulă.”

” – Deci, ai început propria afacere?”, întrebă bătrânul Jack.

” – Am primit un loc de muncă chiar în după-amiaza aceea. Am urcat în sus.În cele din urmă am început propria mea afacere, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.” A deschis poșeta și a scos o carte de vizită. “Când terminăm aici, vreau să-i fac o vizită domnului Lyons. El este directorul de personal al companiei mele. Mă duc să vorbesc cu el și sunt sigură că va găsi ceva de lucru pentru tine la biroul lui.” Zâmbea larg. “Cred că s-ar putea găsi chiar și fonduri pentru a vă oferi un pic de timp, astfel încât să puteți cumpăra niște haine și a obține un loc de trăi până te pui pe picioare. Dacă ai nevoie de ceva, usa mea este mereu deschis pentru tine.”

Ochii bătrânului erau plini de lacrmi. “ – Cum pot să-ți mulțumesc?“, a spus el.

Nu-mi mulțumi”   – a răspuns femeia –  “la Dumnezeu să meargă slava. Lui Isus îi  mulțumesc … El m-a condus la tine“.

În fața Restaurantului, ofițerul și femeia se opriră la intrare înainte de a merge pe drumuri separate.” – Va multumesc pentru tot ajutorul tău, dle ofițer”, a spus ea.

” – Dimpotrivă, doamna Eddy,” a răspuns el. “Eu vă mulțumesc. Am văzut un miracol azi, ceva ce nu voi uita niciodată. Și … și vă mulțumesc pentru cafea.” 

Dumnezeu va schimba azi lucrurile și împrejurările din viața ta, în favoarea ta. 

Dumnezeu închide uși pe care nici un om nu le poate deschide & Dumnezeu deschide uși pe care nici un om nu le poate închide.

Sursa:http://sprelumina.wordpress.com

Traducere  si adaptare: George Danciu

Sursa in engleza:http://wewalkwithjesus.org

One thought on “Oamenii de lângă noi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.