ZIUA CINCIZECIMII – PART (2)

day pentecostLucrarea lui Dumnezeu

Făgăduințe
Unitate
Diversitate
Putere

E cunoscut faptul că  noi, protestanții evanghelici, avem această slăbiciune: ne place să despicăm firul în patru.

Însă în vremea Cincizecimii erau unii oameni cărora le plăcea să simplifice totul și să aibă o explicație la toate lucrurile și ei au zis:

Ceea ce vedem nu e altceva decât faptul că oamenii aceștia pe care-i vedem și-i auzim “Sunt plini de must!” – băutura li s-a urcat la cap! (Fapte, 2.13)

Acei oameni au dat cea mai la îndemână explicație  și totodată și cea mai  convenabilă pentru atitudinea lor batjocoritoare și lipsită de credință în Dumnezeu. Ei au minimalizat lucrarea lui Dumnezeu – Singurul care face minuni – și au dat o explicație naturală la o lucrare supranaturală,  o explicație firească la un fenomen care vine din partea lui Dumnezeu. Și noi,  în viața de creștini,  de multe ori suntem prinși în această capcană și nu descoperim minunăția cuvântului lui Dumnezeu,  pentru că mereu încerăm să simplificăm lucrurile și să le explicăm  într-un mod lumesc lucrurile duhovnicești.

Însă apostolul Petru spune că “oamenii aceștia nu sunt plini de must” – deoarece conform tradiției noastre până la ora 10.00 nimeni nu are voie să bea, iar acum e abia ora 9.00. Ce credeți voi, că noi umblăm după alte lucruri, noi suntem aici să ne închinăm și să-i dăm slavă lui Dumnezeu – cam așa își începe Petru mesajul din acea zi istorică.

Deci, frați și surori, ceea ce vedeți și auziți, nu este lucrarea vreunui om, nu s-au adus lumini-laseri, nici un sistem audio de amplificare, ci, spun apostolii Domnului, este lucrarea lui Dumnezeu – făgăduința lui Dumnezeu care se împlinește.

Acum putem să facem o aplicație practică pentru zilele acestea. Se știe că oamenii sunt atrași și de lucrurile pământești. Dar, întotdeauna, când Dumnezeu este prezent, oamenii vor ști!

Spune cuvântul Scripturii că oamenii s-au manifestat în două moduri: a) s-a auzit; b) s-a văzut.

S-a auzit un vuiet – mulțimea care a auzit s-a deplasat împreună în direcția aceea, să vadă ce e cu acel vuiet; apoi au fost văzute limbile acelea, ca de foc.

Întotdeauna  când Dumnezeu lucrează, se aude și se vede! 

Glorie Domnului!

Și nu este nevoie să creezi nici un fel de atmosferă sau lucruri artificiale, căci, când Dumnezeu lucrează, se aude și se vede. Și oameni asta doresc, să-L vadă pe Dumnezeu la lucru, în lucrarea Sa. Și în ziua aceea s-au adunat cu toții. Era o zi foarte importantă de praznic. După Paște, această zi era o sărbătoare foarte mare, oamenii veneau din toate locurile și din toată lumea la acest praznic. Și când au auzit acel vuiet, și-au îndreptat cu toții atenția în acea direcție.

Iată, ce plăcut si ce dulce este să locuiască fratii împreună!

Frați și surori, îmi place foarte mult să studiez cadrul în care s-au întâmplat lucrurile acestea și să văd că Domnul Isus Hristos făgăduiește ceva măreț, oamenii vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei dacă vă iubiți unul pe altul:

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” (Ioan.13:35)

Ia uitați-vă în ce context s-a împlinit făgăduința aceasta  a coborârii Duhului Sfânt al lui Dumnezeu peste și în ucenicii Domnului.  Privind  la cuvintele cheie, primul era “făgăduințe”. Al doilea, care ar fi? Unitate, fără nici un fel de îndoială. În Ziua Cincizecimii  erau toți împreună în același loc.

Avem o problemă foarte mare  în viața spirituală, aceea a evlaviei,  căci suntem egoiști. Dorim ca noi să fim mai binecuvântați, noi să avem mai multe daruri decât alții, dorim ca sarea noastră să fie mai bună ca a altora, dar uitați-vă la ei:  Ei erau toți împreună în același loc. Toți, adică nu lipsea niciunul. Erau împreună, adică mintea lor și dorința lor și starea lor sufletească era comună, nu erau doar “strânși” la un loc, ci erau împreună (un gând, un suflet și o simțire). Știți ce spune cuvântul, că doi oameni nu pot merge pe același drum numai dacă se învoiesc la aceasta. “Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?” (Amos.3:3)

Deci acești oameni erau învoiți în același loc, era voia lor, dorința lor. Și se împlinește astfel și prorocia psalmistului care zice: “Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna!” (Ps.133:1)

Erau toți împreună în același loc, era o unitate extraordinară.”Este ca roua Hermonului care se coboara pe muntii Sionului, caci acolo da Domnul binecuvantarea, viata, pentru vesnicie.” (Ps.133:3)

Unde dă Domnul viață și binecuvântare?

Frați și surori, Domnul dă binecuvântare în unitate, acolo unde creștinul trăiește o viață de unitate cu ceilalți frați ai lui. Glorie Domnului!

Domnul nu vrea să se creeze o elită a unor oameni (creștini) care să fie super-spirituali și care să se uite de sus la ceilalți și să-i judece tot timpul, în sinea lor.

Dumnezeu vrea să dea binecuvântarea și să împlinească făgăduința Lui unui popor care este unit, care este una. Și, dacă vreți să vedeți care sunt beneficiile unui popor unit, luați Scriptura, Noul și Vechiul Testament, și vedeți cât de important este ca poporul lui Dumnezeu să fie împreună.

Ce s-a rugat Tatălui, Domnul Isus Hristos îninte de patima Sa? “Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.” (Ioan.17:21)

Se pare că apostolii au învățat lucrul acesta și l-au prețuit cum se cuvine. Dacă mai înainte, când Domnul le-a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere, ei ce făceau? Se certau, voiau să vadă care dintre ei este cel mai mare.

Am experiența predicării oamenilor închiși în Penitenciare. Am rămas surprins să constat că și acolo, dacă era o cameră cu doi oameni, unul dintre ei era șeful (de cameră). După rânduiala din lumea comunistă, din doi, unul este șef. Dar, se gândeau ei, la doisprezece nu încape dubii, unul trebuie să fie mai mare. Însă Domnul Dumnezeu i-a vindecat de această  meteahnă lumească, deoarece binecuvântarea lui Dumnezeu se coboară peste poporul lui Dumnezeu atunci  când poporul lui Dumnezeu este împreună. Nu doar adunat laolaltă, ci împreună într-o gândire și simțire.

Și faptele apostolilor relatează mai departe obiceiul primilor creștini care au beneficiat de binecuvântarea extraordinară a lui Dumnezeu cu darurile Duhului:

Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi. […] Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca” și ” frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima.” (Fapte, 2.42; 46)

Aveau o bucurie deosebită și o curăție de inimă. Și noi ne dorim binecuvântarea noastră, a bisericii Domnului,  ca Dumnezeu să lucreze și ca Dumnezeu să-Și arate slava Lui, ca Dumnezeu să-Și arate puterea Lui, dar așa de greu renunțăm la ale noastre, extraordinar de greu. O să fac asta dacă…, o să vin dacă…, dacă…!

Făgăduința lui Dumnezeu la Cincizecime s-a împlinit în contextul unității pretinse apriori de către Dumnezeu.

  • Nu există binecuvântare fără unitate.
  • Nu există putere fără unitate.
  • Nu există lucrare binecuvântată de Dumnezeu fără unitate.
  • Niciodată, certurile de cuvinte, niciodată manifestările egoismului nu au adus binecuvântare în biserică, absolut niciodată. Binecuvântarea lui Dumnezeu se coboară și împlinesc făgăduinețele lui Dumnezeu în contextul unității.

Această afirmație, acest adevăr, ne aduce aminte de un eveniment în care Dumnezeu a făcut separare și-l văd în contrast cu ceea ce s-a întâmplat aici. Geneza cap.11, 1; 7-9 vorbește despre împrăștierea oamenilor înghesuiți în locul unde era ridicat Turnul Babel. Acolo oamenii au dorit să facă o unitate după placul lumii, s-au adunat și au spus Hai să facem cum știm noi. Și spune cuvântul lui Dumnezeu că El Însuși s-a coborât să vadă ce doresc să facă oamenii, iar Dumnezu nu a fost de acord și Domnul le-a încurcat “acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora! Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.”

Frați și surori, ce a făcut   Domnul la Ierusalim în Ziua Cincizecimii? Dumnezeu a creat o unitate a omenirii care au primit propovăduirea lui Petru. Dar nu în jurul unui Turn Babel sau al unei idei sau idol pământesc, ci în jurul Evangheliei Domnului Isus Hristos.

Dacă atunci i-a împrăștiat pe toată suprafața pământului, de această dată însă, Dumnezeu i-a strâns din cca 20 de nații, iar oamenii s-au minunat: Cum de  “auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Fapte, 2.7.11)

Dumnezeu comunică mesajul unității în ciuda diferențelor dintre oameni. De aceea, să înțelegem că unitatea nu înseamnă neapărat conformism, unitatea poate să însemne diversitate. Pentru că s-au adaos aproape 3.000 de suflte la numărul celor mântuite.

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Fapte, 2.41)

Nu vorbeau aceeași limbă, probabil, dar toți au auzit și au primit același cuvânt (același mesaj, același Duh). Înțelegem nu doar că s-a manifestat această putere, această făgăduință a lui Dumnezeu, în unitate, dar s-a împlinit în ciuda diversității. Pentru că Dumnezeu este Acela care poate și știe cum să combine lucrurile, oameni diferiți, limbi diferite, culturi diferite – să-i adune la picioarele Domnului Isus Hristos. El îi împrăștie la Babel, dar îi adună la picioarele Domnului atunci când primesc Duhul Sfânt!

Și asta însemnă frați și surori să vorbim la fel (1Cor.1:10), să avem același mesaj, nu aceeași limbă, ci același mesaj și vorbire..

  Nu sunt oare galileeni?

Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: “Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?” (Fapte, 2.6-8)

Dar știți cine sunt în spatele expresiei “galileeni”? Era vorba de cea mai înaltă înstituție și școală din Galileea? Nu, nici pe departe. Acești oameni, galileenii, erau experți în … pescuit! Și erau considerați țărănoii acelor locuri, talpa sănătoasă a societății, cum se zice. Pe când elevații îi găseai în Iudeea. Și iudeii se mirau, aceștia sunt galileeni, fără carte “Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?”

Cât de minunate sunt lucrările Domnului! Accentul nu mai cade pe om, nu mai cade pe calitatea lui așa cum spun și cuvintele unei cântări evanghelice “Nu prin puterile noastre …la Tine, noi venim“.

Aici în America, panoul de publicitate de la unele biserici te anunță că pastorul sau predicatorul din acea duminică va fi dr. Cutare om important. Câtă falsitate și inexactitate stau în acele prefixe. Iar la polul opus se prezintă Isus, ca fiu al tâmplarului,  ca fiul lui Iosif și al Mariei, ca Fiu al lui Dumnezeu.

O, astăzi, spre rușinea noastră o spun, suntem înconjurați cu un număr mare de … doctori. Cum spunea cineva “Și tata e doctor, el pune dinți la greblă”.

Însă, la celebrarea Pogorârii Duhului au predicat doctori în Academia Pescuitului … de oameni, care n-au vorbit în viața lor o limbă străină, care poate nici nu ieșiseră vreodată din granițele Țării, dar Dumnezeu i-a folosit să facă o lucrare atât de mare, în unitate în diversitate. N-are Dumnezeu așa de mult de oameni cu diplome, cât are nevoie de oameni predați Lui în întregime. Asta caută Dumnezeu astăzi, aceștia sunt oamenii pe care Dumnezeu îi caută să fie împreună lucrători cu El. Pentru că spune cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea acesta nu se va face nici prin înțelepciune lumească, nici prin putere, ci prin Duhul Meu.

“Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zaharia, 4.6)

Și apostolul Pavel spune cam așa: Dacă a fost cineva învățat în poporul evreu, acela am fost eu. Și ce am studiat? Legea Domnului. Și cu toate acestea, tot ce am cunoscut și am învățat le socotesc ca pe un gunoi față de prețul nespus de mare al cunoașterii Domnului Isus Hristos.

Deci, iată că Duhul Domnului când lucrează în poporul Domnului, aduce Făgăduințe, Unitate, Unitate în diversitate, Putere.

Doamne Isuse, Te rugăm acum, ajută-ne să stăruim în a fi una, frați și surori, într-un gând și o simțire pentru a ne putea bucura de binecuvântările Tale și apoi a Te onora cu viața noastră. Amin.

One thought on “ZIUA CINCIZECIMII – PART (2)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.