„Evanghelia este o veste bună, dar nu este populară.“

Nelu Urs

.

În lume există un mare paradox, sau formulat altfel, oamenii trăiesc un uriaș paradox: cei mai mulți oameni “învățați” și care au o pregătire temeinică, care poate fi una academică și de răsunet mondial precum aceea a fizicianului Stephen Hawking (1942), și ei totuși, de regulă,  sunt încă sceptici și în mare dilemă în ceea ce privește existența lui Dumnezeu și modul Său de manifestare.

De obicei, oamenii rămân plăcut surprinși și impresionați, atunci când se împlinesc preziceri ca acelea ale lui Jules Verne (1828-1905), Nostradamus (1503-1566) sau chiar ale compatriotului nostru Silviu Brucan (1916-2006) cu a sa prezicere că vor trebui să treacă cel puțin 20 de ani pentru ca să se întâmple o schimbare semnificativă în România post ’89.

Însă,  împlinirile mărețe și fundamentale pentru om, acelea ale profețiilor din Biblie, făcute de către scriitorii aleși și inspirați de Dumnezeu, nu impresionează mai deloc pe aceeași oameni la care am făcut referire.

Întreabă-te: Cât timp ai făcut cercetarea Bibliei pentru a o accepta sau a o respinge?

În anul 1881, Sir William Mitchel Ramsay era un tânăr cu studiile încheiate, dar necredincios. În timpul studenției, el i-a auzit pe profesori spunând mereu că Biblia este o carte neadevărată.  Și-a pus în gând să conducă o expediție arheologică în Asia Mică, pentru a dovedi că Biblia este o carte produsă de niște călugări. A cheltuit câțiva ani cu pregătirea acestei expediții. Cel mai slab punct i s-a părut a fi viața apostolului Pavel și călătoriile sale. Până atunci nimeni nu făcuse investigații la fața locului. S-a hotărât să urmeze traseul descris în Faptele Apostolilor, spre a găsi probe că descrierea lui Luca este o ticluire.

Ceea ce l-a deosebit de alți necredincioși a fost sinceritatea și dorința lui de a se convinge la fața locului. Astfel, pregătit, a plecat și timp de 15 ani a săpat căutând dovezi. În 1896, el a publicat primul volum rezultat din cercetările sale, intitulat “Sfântul Pavel, călătorul și cetățeanul roman“. Cartea a produs dezamăgire între sceptici, pentru că reda contrarul față de ceea ce anunțase cu ani înainte. Dovezile au fost prea convingătoare. El a devenit credincios, și mulți alții au renunțat la necredință prin citirea cărților sale.

Dacă ești necredincios, cercetează dovezile și nu-ți vei mai pune întrebarea: “Pot să cred“, ci te vei întreba: “Pot să nu cred?”

Doamne, Te slăvim că Tu nu respingi pe nimeni, căci ai promis asta:  “pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară“, ba mai mult Tu ai făcut și această făgăduință:

“Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. [căci] ..„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”                                                (Evanghelia lui Ioan, 14.1-3;6)

Vino, Doamne Isuse! Amin.

Surse foto: (1) http://sfapostolipetrusipavel.wordpress.com

                 (2)  www.primediaelaunch.com