Care este comoara ta?

Omul legat de griji
Sursa imagine: http://www.anesi.com/sleep1.bmp

Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis:

 „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.

Evanghelia lui Luca, 18.22

.

NU DEMULT CNN a difuzat un documentar care i-a pus în uimire pe cei care l-au văzut. Într-un mare oraș din India, un destoinic bucătar hindus de la Restaurantul Hotelului unde lucra, într-o zi vede trecând prin fața sa o mulțime de oameni transfigurați de foame. Hindusul nostru, un indian dintr-o castă superioară, care nu avea voie nici să se atingă de astfel de oamenii  “necurați” conform ideologiei filozofiei hinduse, este atât de marcat de ceea ce vede, încât își dă demisia din jobul său. De aproape 12 ani pregătește hrana peste acei oameni sărmani, îi spală, îi tunde și-i îmbrățișează cu iubire. Vezi video aici:http://evenyoucandoit.wordpress.com/2013/02/11/see-the-joy-of-giving/

Dar indianul de care vorbim a avut o întrebare pentru oameni:  “Te-ai gândit care  e scopul vieții, de ce trăiești?

Apoi a lansat și un îndemn extraordinar: “Învață și experimentează ce înseamnă să dai!

ACEASTĂ poveste adevărată este a unui hindus, a unui om cu o inimă simțitoare, care însă nu-L cunoaștea pe Dumnezeu, care avea un cu totul alt fel de închinare a vieții. Însă, acest om a văzut care sunt nevoile acelor oameni săraci și le-a împlinit, le-a dat hrană pentru trup și  iubire pentru suflet. A fost disponibil să le împlinească aceste nevoi fundamentale, nu a trecut nepăsător mai departe, i-apăsat,  l-a durut suferința lor.

“Un fruntaş L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

Luca, 18.18

Conștiința oricărui  om, dar și accesul la educație, îl determină pe om să vadă că trebuie să ia niște decizii urgente pentru viața sa. Dar de multe ori, din comoditate sau lașitate, amână mereu sau n-are tăria de caracter de a se ține de calea bună pe care a decis să meargă. Și, de  altfel, timpul trece foarte repede și ajungem în situația că, privind în urmă, nu știm pentru ce am trăit, ne întrebăm ce-am făcut cu viața noastră, căci vedem că ceea ce credeam că ar fi un scop (o casă, o familie, copiii, o mașină, educația înaltă), nu aduc împlinirea și atingerea scopului vieții acesteia.

Ce faci când Domnul îți spune că îți mai lipsește un lucru pentru a intra în Împărăția Sa?

Scrisul tipărit, înainte de Revoluția din ’89, deși era o epocă a limbajului de lemn, totuși avea amprenta autenticității, aveai cumva impresia că ce e tipărit prezintă o valoare, mai mică sau mai mare. Cu cât mai mult va avea pentru om  cuvântul sfânt, scris, al lui Dumnezeu?

Apostolul Petru  nuanțează vorbele spuse de Domnul:
Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”

În  pilda “Tânărul bogat“, un fruntaș iudeu L-a întrebat pe Isus „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”  (Luca, 18.18-30).

Din discuția lor reiese că acest om s-a interesat din tinerețe să aibă o viață în ascultare de Dumnezeu, păzind   poruncile Lui, întrucât a răspuns:

Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”

Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.

Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”   (Luca, 18.18-30)

Oamenii, ca și acest fruntaș, doresc să fie îndreptățiți de Dumnezeu și se străduiesc să facă multe pentru a împlini poruncile Domnului Dumnezeu.

În Predica de pe Munte Isus  vorbeștecât se poate de clar:  “Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei, 5.18-20)

Pentru ce trăiesc?

Însă, acum, când se află față în față cu Isus, acest om află că viața lui nu împlinește o cerința importantă, în cântarul Domnului, care i-a spus deschiscare-in problema:

Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.

Domnul Isus știe că puteam face mai mult și n-am făcut. Ca și acest om, și noi suntem preocupați de lucruri spirituale și fapte deosebite pentru Domnul nostru care merită toată slava și atenția noastră.  Domnul știe ce ne ține încă să ne aruncăm cu totul în brațele Sale.

Domnul cunoștea inima acestui tânăr, știa de ce anume mai era legat, puternic. Îl mai ținea ceva:

Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.

Când te lovește unde te doare, te doare mai mult decât în altă parte. Nu i-a vorbit de nimic altceva, căci Domnul cunoaște la fiecare om ce-l ține și-l reține de a-L iubi pe El mai presus de orice altceva.

Așa se întâmplă și cu mulți dintre noi, când ni se cere să fim mai duhovnicești într-o privință sau alta, ne întristăm, schimbarea plăcerilor noastre ne întristează. Dar Domnul Isus nu l-a oprit, mesajul radical l-a cercetat, omul e liber să decidă ce vrea să facă cu viața sa. Va căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu cum e porunca Domnului (Matei, 6.33) sau își vede de prioritățile voii sale.?

Pe fiecare dintre noi – astăzi – Domnul ne va surprinde cu un lucru pe care îl vede că ne lipsește pentru a avea o comoară în Cer. Fără a ne lepăda de un anumit lucru, fără a avea un spor spiritual, nu-L putem urma pe Domnul. (“Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.” – Luca, 12.34)

Tânărul bogat, te-ai aștepta, să se bucure că Domnul  i-a descoperit voia Sa, cu privire la el și se va bucura, va sări în sus de bucurie, gândim noi când e vorba de un altul. Parcă se potrivește o întrebare:

Ce mă împidică să fiu mântuit?

Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

Care-i comoara ta,  care te ține departe de Domnul și departe de Împărăția Sa?

Ce am aici-acum (în inimă și în posesiuni) de mă depărtează de făgăduințele promise de Dumnezeu pentru cei credincioși?

Evanghelistul și scriitorul creștin Max Lucado (1955, Texas) i-a spus Domnului că poate să-i ia tot ce are (cumva ca lui Iov), numai să fie sigur de Cer, apoi, a gândit o năstrușnica întrebare   “Doamne, oare câți au mai făcut o astfel de alegere?” dar nu a terminat bine gândul că a și venit răspunsul neașteptat: “...Te înșeli…! Mulți!

În textul din Luca 18  tabloul de  care ne-am ocupat mai are câteva tușe de lumină:

Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”  Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.

Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,  şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” (Luca, 18.18-30)

Și apostolului Pavel, întâlnirea și confruntarea cu Isus l-a  adus în situația de a alege, să meargă în continuare așa, prigonindu-L pe Isus  prin râvna lui pentru Lege (căci harul și adevărul au venit prin El) –  sau să aleagă ascultarea de Domnul și iubirea de oameni, mai presus de Lege (“căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea“.- Romani, 13.8). Și apostolul Pavel, după cum știm cu toții, a capitulat înaintea Mântuitorului și a ales harul care aduce mântuirea.

Dacă până în acel punct, Pavel a avut o anumită atitudine, el și-a schimbat cu totul optica și prioritățile:

  • urmărea pe alții – de-acum a ajuns el să fie urmărit;
  • închide pe alții în închisoare – a ajuns el să fie închis;
  • avea o neprihănire dată de Lege – a considerat-o un gunoi, față de câștigarea și cunoașterea lui Hristos

Nu vom apuca bine să închidem definitiv ochii, la sfârșitul acestei vieți, când moartea va fi pragul trecerii dincolo de timp, în veșnicie, și abia atunci într-o secundă vom ști ce anume ne-a împiedicat să fim biruitori cu Domnul.

Căci acum Domnul zice tuturor “Lasă totul și urmează-Mă” –  “Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. (Luca, 9.23)

“Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.  Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Vinde tot cei ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Noi cum vom răspunde chemării Lui, să ne lepădam de sine, de dorințele noastre egoiste și să călcăm pe urmele pașilor Lui?

E greu de înțeles, dar Dumnezeu nu are nevoie de ceea ce avem noi. Prin aceasta, în spatele lucrurilor pe care trebuie să le abandonăm (ajutând pe cei în nevoi) – stă eliberarea noastră de ceea ce ne mai ține departe de  a fi în clocot și pasionați de fagaduinețe Domnului Hristos.

Însă, ce ne place însă multora, să tot primim, să tot primim, niciodată nu zicem că avem îndeajuns. Dar e așa cum zice cuvântul „Este mai ferice să dai decât să primeşti.

Nu ne mulțumim nici cu faptul că clădirea Bisericii trebuie să fie o  Casă de Rugăciune. Dacă programul spiritual este doar de rugăciune, cei prezenți vor fi tot mai puțini, și, de aceea bisericile pe lângă lucrarea de Rugăciune mai pun și alte lucrări mai spectaculoase care atrag oamenii.

Însă acolo unde sunt creștini autentici, născuți de sus, prin Cuvânt și Duh, dragostea e aceea care îi strânge  “Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.” – 2 Corint.5.14.

Domnul Isus dorește să ne elibereze din robia tuturor lucrurilor. Când îl cunoaștem pe Isus-Adevărul vom fi liberi din robia a ceea ce mai avem și vom fi mai fericiți cu cu făgăduința acelei comori care ne este făgăduite în Cer (viața veșnică în lumina Domnului).

Ce ne ține legați? Ce ne fură bucuria, entuziasmul și râvna pentru Casa Domnului?
Sămânța cuvântului lui Dumnezeu cade și între spini. Cei care sunt ilustrați în acest fel, merg o vreme și ei, aparent bine,  împreună cu ceilalți, dar cu timpul spinii (legăturile și dorințele pentru această lume) le-a înăbușit credința.  La fel și noi, o vreme aducem ceva roadă, facem și binele, însă atât de puțin, cât de puțin!

Acel hindus i-a strâns pe acei cerșetori și zilnic trudea pentru ei și le împărțea iubirea lui. Sfântul Augustin ar fi îmbrățișat și el astfel de oameni și l-au întrebat cei care au văzut: “Ce faci? Te îmbolnăvești de oamenii aceia decăzuți!” Dar Augustin ar fi răspuns: “Nuuu,  L-am sărutat pe Isus!

Domnul Isus dorește să ne dezlipim de lucruri, să nu le iubim, ci să iubim aproapele și pe Dumnezeu.

Viața de credință nu este o joacă. Să nu avem nădejdi care ne înșeală, întrucât nu ascultăm de Domnul. Mesajul radical al Domnului Isus a rămas același peste veacuri – trebuie să vindem pentru a da la săraci ceea ce ne ține legați și robi păcatului.

Standardele lui Dumnezeu sunt aceleași ieri, azi și în veci. Domnul l-a lăăsat să plece pe acel tânăr bogat. Noi ce facem, cu ce plecăm mai departe, cu Domnul sau cu desaga plină de comoara noastră din lumea aceasta?

Fiecare este responabili pentru ce trăiește:

  • care e scopul meu?
  • care sunt lucrurile de valoare din viașa mea?
  • pentru ce trăiesc?
  • ce iubesc cel mai mult?

Doamne, Te rog, ajută-mă să aleg harul și adevărul, eliberează-mă de orice păcat și legătură a morții. Doresc să Te iubesc, Tu să fii comoara inimii mele, să-mi iubesc aproapele și să ard  pentru cei ce sunt în nevoi. Dacă e să fiu întristat, lasă-mi întristarea care duce la pocăință. Amin.

One thought on “Care este comoara ta?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.