George Danciu

… Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea:

„S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”  Marcu, 1.14-15

.Credința este în legătură cu cineva. Când vorbim despre cedință, aceasta implică imediat și o persoană față de care ne raportăm credința. În creștinism, ideea centrală și Persoana față de care ne manifestăm credința este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatăl nostru și Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înălțarea Sa la cer (după ce Și-a dat viața ca răscumpărare pentru omul păcătos și a înviat) a spus ucenicilor că e de folos să meargă la Tatăl, unde va mijloci pentru ucenicii Săi, însă nu ne va lăsa singuri, căci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a făcut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, că este Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) și Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care  S-a referit El Însuși, dar si apostolii și Biblia,  în contextul ei general și specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta de cutare sau de-o altă voce…? E o voce demnă de încredere, spune adevărul?

Câți oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta nouă spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câți oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Deși a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevărul promulgat de el în teză sa, adevărul a fost demonstrat și confirmat ulterior de știință…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povestește că mama sa, care era hindusă (o religie cu tradiții, obiceiuri și superstiții) ca orice mamă care își iubea copilul l-a învățat și pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt și venerat. Însă, în modul cel mai serios și plin de grijă i-a spus fiului ei și aceste mărețe cuvinte: Dacă vreodată te afli în fața unui pericol iminent și nu ai alte soluții, când viața îți este pusă în pericol, să știi că mai este o forță, o putere, aceasta este Isus. Să apelezi la el.

Și, într-o zi, pe când mergea pe o potecă îngustă de munte, dintr-odată i-a închis drumul un șarpe veninos care-l amenința îndreptându-se direct spre el și, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de șarpe. Paralizat de spaimă, aproape inconștient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapă-mă!” Și a fost scăpat, șarpele a plecat într-altă parte deîndată.

Sundar a participat la o şcoală primară condusă de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat să citească Biblia la scoala. Dar într-o oarecare măsură, predarea Evangheliei și dragostea lui Dumnezeu i-a atras atenția, deși el încă nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit şi Sundar a suferit o criză de credinţă. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. După trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat şi s-a rugat ca Dumnezeu să i se descopere, dacă El într-adevăr exista și e viu. În caz contrar “am planificat să mă arunc în faţa trenului care trecea aproape de casa noastră.”

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, dacă există un Dumnezeu, dezvăluie-mi-Te în seara asta.” Trenul următor era la ora cinci dimineaţa. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un bărbat a apărut în faţa lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepăda de Mine? ” Sundar a văzut mâinile omului, străpunse de cuie….

Uimit că viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui că Isus este Mântuitorul adevărat şi că El este viu. Sundar a căzut în genunchi înaintea Lui şi a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodată nu osimţise înainte. Viziunea a dispărut, dar pacea şi bucuria zăbovit în el.

În ciuda amenințărilor și ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut să fie botezat în credinţa creştină. După ce tatăl său i-a vorbit d oficial și l-a respins, pentru credința sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opoziţii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de naștere, în anul 1905 într-o biserică de limba engleză.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, și a adus oferta Sa de viață. Câți L-au crezut?

Dacă citim Evangheliile vedem că a fost cercetat de către Pilat, de către Irod, de mai marii Evrei, de Ana și Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, mulțimea a strigat la unison Răstignește-L!  Răstignește-L! Doar un sutaș și un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, și au crezut. Tâlharul, murind, încă din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustrează întâlnirea istorică a lui Pavel cu Isus –

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.”

Dar însuși Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.”Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)