O profesiune de credinta

PRIMA SI CEA MAI IMPORTANTA CARTE A LUMII

Comunicarea spirituala

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

 Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

***

 Pentru mine însa, important era, la început, sa driblez noua doctrina care încerca sa se încuibe la noi… marxismul, dublat, fireste, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnica… Eminescu era facut socialist, toata cultura româneasca se transforma într-o cultura pre-comunista. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se facea la cursuri. Studentii au simtit imediat asta, omul tânar întelege repede aceste lucruri, si atunci toti veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindca el era tinta tuturor. Încercam sa-l arat în lumina adevarata, cât se putea, fiindca eram controlati. Am facut tot felul de acrobatii, de interpretari de text, ca sa ajungem indirect la adevar; acestea s-au spus cu jumatate de gura. Asta a fost o etapa. Dupa ’65, am scapat de chinga sovietica, lucrurile mergeau mai usor. În timpul acela, George Calinescu nu mai era la catedra, ramasese la Institut, dar mai venea la facultate. Îmi amintesc ca într-o zi venise la un curs de-al meu. Nu pot sa va spun ce emotii am avut. Eram si foarte tânara. Inchipuiti-va sa-l ai pe Calinescu în amfiteatru… A intrat si mi-a zis: „Ei, Zoe, haide, sa te aud!“. Aveam un curs despre Gherea. De fapt, nici nu faceam despre Gherea, ci despre Maiorescu. Facând o paralela între cei doi, aveam grija sa iasa Maiorescu deasupra. Când am terminat cursul, Calinescu m-a îmbratisat si mi-a spus „foarte bine!“. A fost impresionat, pentru ca faceam ceea ce încercase si el sa faca. Sa ne strecuram pe sub o doctrina straina de noi.

Apoi, am intrat într-o etapa cu destula libertate de miscare, cu referire la culturi straine. Între timp, Tudor Vianu m-a adus la catedra de literatura comparativa, eu fiind specialista în engleza si germana. Tudor Vianu a fost foarte bun prieten cu tatal meu si ma cunostea de când eram mica. Si în acest mod am putut sa-mi exprim punctele de vedere asa cum am dorit, cu foarte putine concesii. Si am ajuns sa fac literatura comparata a popoarelor orientale. Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura. Asa am facut „formatie de suflete“, nu numai de minti. Am facut carte cu ei, dar le-am trezit si sentimentul religios. Îmi amintesc de un preot care mi-a spus „va sunt recunoscator! Toata viata mea am încercat sa o conving pe fiica mea sa citeasca psalmi, iar dumneavoastra ati reusit acest lucru numai dupa un curs!“.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, August 2004

Aici puteti citi si alte  marete idei spirituale, scrise  cu  aceeasi inima  sincera: Fiecare an, un dar de la Dumnezeu   Cuvantul ca Testament   O marturie personala

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.