Numai în ascultare poți aduce o jertfă plăcută DomnuluiAscultarea: Jertfa de miros plăcut
Atitudinea noastră are un rol esențial pentru viață. Ea ne situează pe cale, lângă cale sau pe drumul fără de Dumnezeu în lume. Continue reading “Învață ascultarea!”
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus nu și-a părăsit niciodată ucenicii, dar ei, temându-se pentru viețile lor, au fugit de lângă El chiar de la începutul suferințelor. Acesta este un exemplu grăitor care ne învață cât de fragilă este credința celor care se bazează pe ei înșiși. Sunt ca o turmă de oi, care fug în toate părțile când vine lupul. Au fost avertizați de pericol și au promis că mai bine mor decât să-și părăsească învățătorul, dar imediat ce au fost atinși de teamă au luat-o la sănătoasa. Continue reading “Nu-L batjocori pe Domnul!”
Am fost răstignit împreună cu Cristos.
Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile.
Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi. Continue reading “O viaţă de renunţare”
“Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit carnea [firea pământească] împreună cu patimile şi poftele ei.“
Galateni 5:24
Viaţa naturală nu este păcătoasă în sine, dar noi trebuie să renegăm păcatul, să nu mai avem nimic de-a face cu el sub nici o formă. Păcatul aparţine iadului şi diavolului; eu, în calitate de copil al lui Dumnezeu, aparţin cerului şi lui Dumnezeu.
Nu se pune problema să renunţ la păcat, ci să renunţ la drepturile pe care le am asupra propriei mele persoane Continue reading “Împotrivirea vietii naturale”
“Ei merg din putere în putere.”
Psalmi 84:7
Ei merg din putere în putere”. Sunt numeroase traduceri pentru aceste cuvinte, dar toate implică ideea progresului. Versiunea din Bibliile noastre este suficientă pentru noi în dimineaţa aceasta. „Ei merg din putere în putere“. Adică sunt tot mai puternici. De obicei, dacă mergem, mergem de la putere la slăbiciune. Ne începem călătoria cu puteri proaspete, dar, pe măsură ce trece timpul, drumul pare tot mai greu şi soarele arde tot mai tare; ne aşezăm pe marginea drumului, ne odihnim, şi apoi pornim obosiţi mai departe. Continue reading “Ai putere, daca ai fost rastignit cu Hristos!”
.
.
„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
(Ioan, 13.7)
Omul e predispus a crede mult mai ușor neadevărul, reclama, și nu realitatea propriu-zisă. Dacă tot auzi despre un lucru sau altul, ajungi până la urmă de crezi și tu. De pildă, pentru români, pare ca adevărată ideea că Eminescu nu a fost înțeles de Veronica Micle, marea lui iubire, care, fire poetică, dar pragmatică, l-a ales pe profesorul universitar Ștefan Micle, ca soț, iar pe Eminescu l-a tratat în mod superficial. Însă oamenii nu țin seama de faptul că ea se mărită cu Micle pe când nu împlinise încă 15 ani (și împreună vor avea două fiice), iar pe Eminescu îl cunoaște mult mai târziu, la Viena, în 1872, pe când avea 22 de ani. Ceea ce înseamnă că nu putea să fie cu Eminescu, în mod normal, decât după ce Veronica Micle rămâne văduvă în 1879.
ÎNSĂ, SĂPTĂMÂNA MARE, ultima dinainte de patima Sa, ne edifică și mai mult că Isus Hristos i-a iubit pe ai Săi până la capăt. Continue reading “Înțelegeți voi ce v’am făcut Eu?”
ARMONIA MAGAZINE - USA 