
În blogul Cetatea de piatră, Marinel Blaj vine cu interesantul eseu Iertarea ca normă, iertarea ca formă… și altfel de iertări.
Pornind de la întrebarea mea, naivă: „cum de nu v-ați gândit … să-l sfătuiți pe Walden să îl ierte pe nonagenarul turnător… ?”, după ce primisem între timp un răspuns satisfăcător și corect formulat la cele scrise de mine, prețiosul confrate s-a simțit provocat „să încerc să definesc, pornind de la cazul lui Walden, ce poate să însemne iertarea. […] Totuşi, fiindcă acest caz cu totul şi cu totul particular ridică în sine întrebări legate de iertare, fiindcă suntem, din păcate, tributari unor clişee dogmatice, uitându-ne limitele reale, umane, aş vrea să vă provoc prin câteva observaţii şi întrebări la o reconsiderare a realităţii legate de iertare.” Continue reading “În creștinism, acordarea (primirea) iertării este esențială, însă uneori rezolvarea pare a fi un nod gordian” →