Cum rămâne cu ipocrizia?

On February 12, 2017February 12, 2017 By GeorgeIn Natura Umana1 Comment

Vai-urile lui Iisus nu sunt rostite primordial în dreptul unor păcate cum ar fi hoţia, desfrâul sau crima, de care, de multe ori în chip făţarnic, ne arătăm noi așa de îngroziţi! Vai-urile Lui se îndreaptă tocmai împotriva ipocriziei[1], o formă de poluare sufletească la care, adesea, ne raportăm, inconștient sau nu, râzând sau zâmbind cu subînţeles.

Ipocrizia este, în esenţă, încercarea omului de a abate atenţia de la adevăr prin crearea unei piste, a unui scenariu, cu intenţia de a sugera și a convinge de ceva cu totul diferit. Este evident că Continue reading “Cum rămâne cu ipocrizia?” →

Duhul amăgirii din zilele din urmă

On April 23, 2015 By GeorgeIn Credinta1 Comment

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de …

… făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:1-3)

Timpurile din urmă au constituit dintotdeauna un subiect predilect al teologilor, profetologilor, analiştilor politici sau biblici şi a multora dintre oamenii de rând. Majoritatea acestora încercau să facă o legătură dintre evenimentele contemporane lor, cu profeţiile biblice privind vremurile sfârşitului, iar ingeniozitatea unora a dus la mişcări populare de amploare (cum este cazul lui William Miller în 1842), sau a pus bazele unor confesiuni mai mult sau mai puţin creştine (vezi cazul mormonilor şi a martorilor lui Iehova). Continue reading “Duhul amăgirii din zilele din urmă” →

Cursa, de a nu spune adevărul

On November 5, 2013November 5, 2013 By GeorgeIn Credinta, Educatie, Natura Umana2 Comments

„Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în față și a recunoaște adevărul.”

Mihai Eminescu

Adevărul îl îndreaptă pe om, cel mai mult și cel mai sigur. Oglinda îți arată cum ești și unde trebuie să mai retușezi, dacă se poate, dacă nu-ți convine și dacă nu-ți face cinste starea în care te afli.

Cuvântul adevărului poate îndrepta starea ta. Nu ascunzându-ți starea reală, adevăratul eu, propășești pe cale. Așa nu vei putea prospera și nu vei fi nici ajutat.

Lipsindu-te de părtășia cu ceilalți, păstrând doar pentru tine ce gândești și ce faci, nu e decât ipocrizie Continue reading “Cursa, de a nu spune adevărul” →