Cum rămâne cu ipocrizia?

opriti-ipocrizia-570

Vai-urile lui Iisus nu sunt rostite primordial în dreptul unor păcate cum ar fi hoţia, desfrâul sau crima, de care, de multe ori în chip făţarnic, ne arătăm noi așa de îngroziţi! Vai-urile Lui se îndreaptă tocmai împotriva ipocriziei[1], o formă de poluare sufletească la care, adesea, ne raportăm, inconștient sau nu, râzând sau zâmbind cu subînţeles.

Ipocrizia este, în esenţă, încercarea omului de a abate atenţia de la adevăr prin crearea unei piste, a unui scenariu, cu intenţia de a sugera și a convinge de ceva cu totul diferit. Este evident că, în asemenea cazuri, cunoașterea adevărului, așa cum este el în Christos, este indezirabilă și, de aceea, subiectul face orice efort să abată atenţia de la el și să așeze în locul adevărului ceea ce el consideră a fi mai profitabil.

Ipocrizia este una dintre cele mai devastatoare forme ale răului. Iisus pare înspăimântat atunci când tratează acest delict al spiritului, pentru că El știe ceva ce noi nu știm sau refuzăm să credem. Ceea ce la început a fost doar un virus a devenit acum o boală a sistemului. De la politică și economie până la religie, făţărnicia se manifestă în mii de forme. De la copilul care învaţă să facă primii pași până la bătrânul încărcat de ani, de la vânzătorul ambulant până la judecător și la acela care se roagă „lui Dumnezeu“, această boală face ravagii. Pe bună dreptate scria E. W.: „Pentru Dumnezeu, apostazia pe faţă ar fi mai puţin ofensatoare decât ipocrizia sau închinarea formală.“[2]

Ipocrizia s-a născut simultan cu păcatul și s-a identificat cu el chiar de la origine: cum altfel ar fi convins Lucifer marea armată de îngeri care și-au părăsit cerul și care au căzut fără să poată fi „înnoiţi iarăși și aduși la pocăinţă“[3]? Când Dumnezeu îl întreabă ce a făcut, Adam spune cine i-a dat să mănânce. Când o întreabă pe femeie ce a făcut, ea spune cine a ispitit-o. Pe șarpe nu îl mai întreabă nimic, pentru că acesta spune o minciună ori de câte ori vorbește, iar Dumnezeu, spre deosebire de noi, nu acceptă așa ceva.

Continue reading  Semnele timpului

Advertisements

One thought on “Cum rămâne cu ipocrizia?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s