Duhul amăgirii din zilele din urmă

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de …

Twelve O'Clock

… făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:1-3)

Timpurile din urmă au constituit dintotdeauna un subiect predilect al teologilor, profetologilor, analiştilor politici sau biblici şi a multora dintre oamenii de rând. Majoritatea acestora încercau să facă o legătură dintre evenimentele contemporane lor, cu profeţiile biblice privind vremurile sfârşitului, iar ingeniozitatea unora a dus la mişcări populare de amploare (cum este cazul lui William Miller în 1842), sau a pus bazele unor confesiuni mai mult sau mai puţin creştine (vezi cazul mormonilor şi a martorilor lui Iehova).

Când Pavel îi scrie lui Timotei, referindu-se la vremurile din urmă, nu cred că făcea referire la timpurile în care ei trăiau. Timpurile la care el face trimitere aici, trebuie să se refere la acele vremuri care vor preceda a doua venire a Domnului Isus. Tocmai pentru acest fapt, când scrie celor din Tesalonic, este nevoit să vină cu completări necesare, să precizeze că venirea lui Isus trebuie să fie precedată de mai multe evenimente cum este lepădarea de credinţă şi descoperirea omului fărădelegii. Spunea acestea deoarece o bună parte din biserică nu mai făceau nimic, crezând că venirea Domnului este iminentă.

Dacă aşa se pune problema şi Pavel face referire la vremuri îndepărtate, cred că este onest şi un exerciţiu de responsabilitate în acelaşi timp, să privim la vremurile în care noi trăim. Suntem noi în timpurile din urmă, sau încă nu? Aceste indicii enumerate de Pavel în versetele din preambul, se potrivesc generaţiei noastre, sau va trebui să mai aşteptăm? Ideea de bază de la care apostolul pleacă, este că în acele zile, biserica se va confrunta cu o apostazie tot mai accentuată, mulţi fiind cei care vor părăsi dreapta credinţă şi vor îmbrăţişa alte învăţături, fenomenul fiind orchestrat de diavolul însuşi. Se pare că un astfel de fenomen nu va fi unul evident, cu pronunţate caractere demonice, ci va fi unul subtil, îmbrăcat în haina unei spiritualităţi, greu de deosebit. Tocmai de aceea este bine să fim precauţi când este vorba să ne identificăm cu tot felul de curente, confesiuni sau mişcări spirituale, care au împânzit întreg spectrul evanghelic.

Primul indiciu la care se referă Pavel, este ipocrizia. Este adevărat că această virtute i-a caracterizat pe oameni dintotdeauna, dar se pare că va veni o vreme când ipocrizia va deveni generalizată fiind practicată de toţi puternicii zilei şi protejată de legile existente. Ne-a fost dat recent să vedem cum americanii îi spionează pe cei mai buni prieteni (cum sunt francezii, englezii şi nemţii). Ştim cu toţii ce se ascunde în spatele unei reclame şi am văzut de asemenea ipocrizia oamenilor de afaceri şi în special a bancherilor, în actuala criză economică.

Al doilea indiciu, este minciuna, care nu este altceva decât instrumentul ipocriziei. Minciuna a ajuns să fie atât de evidentă, încât pur şi simplu ne-am obişnuit cu ea. Nu mai produce acea indignare ca şi în alte vremuri când cel care era descoperit , era pus la stâlpul infamiei de către opinia publică. Ştim cu toţii că promisiunile politicienilor din campania electorală sunt în cea mai mare parte minciuni şi totuşi mergem şi îi votăm; ştim de asemenea că promisiunile angajatorilor privind salariile decente, rareori se dovedesc reale, dar acceptăm situaţia; ştim de asemenea că în justiţie câştigă cei care au bani şi nu se dau în lături să folosească minciuna. Minciuna a devenit fondul pe care se face educaţia tinerei generaţii, cărora li se spune cu cartea în mână, că Dumnezeu nu există, Biblia este o carte de istorie sau filozofie şi că noi suntem rezultatul evoluţiei, iar oamenii de ştiinţă care revendică predarea creaţionismului în şcoli, sunt marginalizaţi la fel cum sunt marginalizaţi şi acei politicieni care îi sprijină.

Citiți continuarea în BENI DRADICI – ACCENTE

Autor: Beni Drădici

Sursa: http://benidradici.com/duhul-amagirii-din-zilele-din-urma/

One thought on “Duhul amăgirii din zilele din urmă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.