Lumina care se stinge

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (22 Adrilie 2015)

Calea spre inparatia luim DumnezeuUn slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri.

Pavel a spus: „Toţi m-au părăsit… dar Domnul a fost cu mine” (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lu­mina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată.

Iar noi toţi, privind… cu faţa descoperită, gloria Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Când oamenii „mari” se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la Faţa Lui Dumnezeu.Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa Lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării Lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. „Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul“.Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

Ioan 10.4-5

Una din caracteristicile cele mai însemnate ale oilor este că merg după păstor, dar nu numai că îl urmează ci şi ascultă de glasul lui cel cunoscut. Tonul glasului păstorului e foarte cunoscut pentru oi. Din pricina aceasta pe altul nu-l urmează. Când aud glasul străinului ele fug. Nu ne este permis să ne oprim şi să ascultăm glasul străinului ci trebuie să ne îndepărtăm în grabă. Siguranţa noastră constă în a fugi de această primejdie. Este un mare pericol a asculta glasul străinului. Să ne gândim ce i s-a întâmplat Evei.Dacă noi urmăm Păstorul care ne conduce, atunci El ne adăposteşte de orice primejdie. El însuşi este preocupat de situaţiile noastre. Noi nu vedem calea de la început, dar îl vedem pe El. Noi cu siguranţă putem să-L urmăm fără să ne interesăm de primejdiile care ar putea să ne lovească pe calea aceasta. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12).Păstorul cel bun şi-a dat viaţa pentru turmă. Oare să-i lase la voia întâmplării pe cei pe care i-a răscumpărat prin sângele Său cel scump? Sau îi va lăsa în stăpânirea unui străin? Noi putem să ne bazăm în orice împrejurare pe El. Nu-i putere pe acest pământ care ar putea să ne fure din mâna Sa. Chiar dacă Satana încearcă să ne cearnă, nimic nu ne poate leza. Si chiar dacă ar încerca cu putere să ne smulgă din mâna Lui, puterea Tatălui este fără margini ca să ne apere. De aceea nimic nu ne poate despărţi de dragostea şi harul Său.Domnul Isus este UNICUL Păstor. Este şi al tău? Sau mai eşti păstorit de oameni cu ideile lor?

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

El ştie ce cale am urmat.

Iov 23:10

O, credinciosule, ce glorioasă asigurare ne dă acest verset! Câtă încredere am, deoarece calea pe care am urmat-o – această cale plină de încercări şi de lacrimi, oricât de întortocheată, de ascunsă, sau de sinuoasă ar fi – El o ştie! Când cuptorul este încălzit de şapte ori mai mult decât de obicei (vezi Daniel 3:19), ştiu că El îmi luminează calea în continuare. Există un Îndrumător atotputernic care-mi cunoaşte şi-mi îndreaptă paşii, chiar dacă ei mă duc la apele amare de la Mara sau la bucuria şi înviorarea oazei de la Elim (vezi Exod 15:23, 27).Calea este întunecată pentru egipteni, însă îşi are stâlpul de nor şi de foc pentru Israelul lui Dumnezeu. Cuptorul poate fi aprins, dar eu pot să mă încred nu numai în mâna care aprinde focul, ci pot avea şi siguranţa că focul nu va mistui ci doar va curăţi. Şi când procesul de curăţire se va termina, nici un moment mai devreme sau mai târziu, voi „ieşi curat ca aurul“ (Iov 23:10).Când simt că Dumnezeu este foarte departe, El este adesea foarte aproape de mine. „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea“ (Psalmul 142:3). Cunoaştem cumva pe un altul care străluceşte mai tare decât cea mai puternică lumină a soarelui, care ne întâmpină în camera noastră cu prima rază de soare, care are o tandreţe infinită şi ne urmăreşte cu compasiune în toate zilele noastre, şi care „ştie ce cale am urmat“? Lumea, în timpuri de restrişte, vorbeşte de „providenţă“ cu o lipsă totală de înţelegere. Ea Îl detronează pe Dumnezeu, care este viaţa, Suveranul care conduce universul, pentru o neanimată, moartă abstracţie. Ceea ce ei numesc „providenţă“ ei văd de fapt ca nişte întâmplări ale destinului, coborându-L pe Dumnezeu din poziţia Sa de Jehova, înfăptuitorul nostru puternic şi personal.Durerea ar fi îndepărtată din multe încercări pline de agonie dacă aş putea vedea ce a văzut Iov în timpul grelei sale încercări, când toată speranţa pământească zăcea distrusă la picioarele lui. El n-a mai văzut nimic decât mâna lui Dumnezeu – mâna lui Dumnezeu în spatele săbiilor sabeenilor care i-au atacat slujitorii şi turmele, şi-n spatele focului devastator; mâna lui Dumnezeu dând aripi puternicelor vânturi deşertice, care i-au măturat copiii; şi mâna lui Dumnezeu în liniştea cumplită din căminul său distrus.Astfel, văzându-L pe Dumnezeu în toate, Iov a putut spune: „Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!“ (Iov 1:21). Însă credinţa lui şi-a atins culmea când acest odată-puternic prinţ al deşertului „a şezut pe cenuşă“ (Iov 2:8) şi încă a putut spune: „Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El“ (Iov 13:15, KJV). J. R. Macduff

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, trage-mă la Tine; dă-mi sentimentul glorios al prezenţei Tale care face ca un simplu păcătos ca mine să fie vrednic de a fi slujitorul Tău.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Samuel 12.13-25

Conştiinţa lui David, atât de mult timp adormită, este cuprinsă acum de convingerea profundă a păcatului. El înţelege că această crimă nu-i afectează numai pe Urie şi pe soţia lui, ci în primul rând este îndreptată împotriva Domnului.

Trebuie să înţelegem că greşelile pe care le comitem faţă de fraţii şi surorile noastre, faţă de părinţi sau faţă de oricine altcineva constituie întâi un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea nu este suficient să reglementăm problema cu cel pe care l-am nedreptăţit … când faptul acesta este posibil (pentru David n-a fost posibil), ci trebuie s-o mărturisim şi lui Dumnezeu.Aceasta este ceea ce şi face David în Ps. 51, scris în momentul durerii amare (vezi Psalmul 32.5,1 şi 2). într-adevăr, Dumnezeu nu dispreţuieşte „o inimă zdrobită şi smerită” (Ps. 51.17). El îl iartă pe sărmanul Său slujitor; îl iartă complet David este „mai alb decât zăpada”, pentru că fusese spălat prin acelaşi sânge scump al lui Isus, vărsat pentru el, pentru tine şi pentru mine (Isaia 1.18). Dar cele ce nu pot fi îndepărtate sunt consecinţele răului înfăptuit; şi sunt foarte dureroase. În primul rând, copilaşul lui trebuie să moară. Prin aceasta toţi vor cunoaşte că, în timp ce-l iartă pe păcătos, Dumnezeu condamnă păcatul în mod absolut, chiar şi atunci – şi în special atunci – când este comis de către unul dintre slujitorii Săi.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui.

Faptele Apostolilor 5:31

Isus, Domnul nostru, cel răstignit, mort şi îngropat, şade acum pe tronul slavei. Cel mai înalt loc din cer îi este rezervat Lui. E bine să ne amintim că înălţarea Sa este una Reprezentativă. A fost înălţat la dreapta Tatălui şi, deşi ca Dumnezeu are dreptul la onoruri la care muritorii nu pot aunge, ca Mijlocitor are parte de slava care este moştenirea sfinţilor. Este minunat să observi cât este de strânsă legătura dintre Christos şi biserica sa. Suntem una cu El. Suntem mădulare ale trupului Său, şi înălţarea Sa este şi a noastră. El are o cunună, şi ne va da şi nouă cununi. Ne va da locuri de onoare, asemeni locului Său de la tronul Tatălui, locul învingătorului. El nu este mulţumit cu un tron numai pentru El. La dreapta Sa trebuie să stea regina, înveşmântată „în aur din Ofir” (Psalmi 45:9). El nu poate fi slăvit fără mireasa Sa. Priveşte spre Isus, credinciosule, chiar acum. Priveşte-I cununile de pe frunte cu ochii credinţei. Aminteşte-ţi că într-o zi vei fi ca El, şi Il vei vedea cum este. Nu vei fi la fel de măreţ ca El; nu vei fi divin, dar vei împărţi, într-o oarecare măsură, onorurile şi demnitatea împreună cu El. Mulţumeşte-te să trăieşti acum în anonimat, şi urmează-ţi cu răbdare drumul printre colinele sărăciei şi munţii necazurilor. În curând vei domni cu Isus, fiindcă El „a făcut din noi o împărăţie si preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi noi vom domni cu El în veşnicie. O, ce gând minunat pentru copiii lui Dumnezeu! Acum îl avem pe Christos ca reprezentant la curtea cerului, şi în curând El va veni să ne ia cu El pentru totdeauna, să-I privim gloria şi să-I împărtăşim bucuria.

SEARA

Nu trebuie să te temi nici de groapa din timpul nopţii.

Psalmi 91:5

Ce este groaza? Ar putea să fie izbucnirea unui foc, sau zgomotul hoţilor, sau o închipuire, sau un ţipăt neaşteptat de boală şi moarte. Trăim într-o lume de durere şi moarte; de aceea, trebuie să privim în acelaşi fel necazurile de la miezul nopţii şi problemele din miezul zilei. Nu ar trebui să ne alarmeze nici unele nici altele, fiindcă avem făgăduinţa că vom fi întăriţi, oricât de mare ar fi groaza. De ce să ne temem? Să personalizăm mai tare: de ce să mă tem? Dumnezeu Tatăl este aici, şi El va fi aici în orice clipă singuratică. El este un Străjer atotputernic, un Paznic neadormit, un Prieten credincios. Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea Lui, fiindcă totul se află sub controlul Său. Întunericul nu este întunecat pentru El. El a promis că îşi va înconjura copiii cu un zid de foc; cine ar putea străpunge o asemenea barieră? Necredincioşii au motive să se teamă, fiindcă trăiesc sub privirea unui Dumnezeu mânios, chinuiţi de o conştiinţă vinovată şi pândiţi de flăcările iadului. Dar cei care se odihnesc în Isus sunt salvaţi prin har. Dacă dăm frâu liber temerilor, ne vom dezonora profesiunea de credinţa şi îi vom conduce şi pe alţii să se îndoiască de realitatea evlaviei. Trebuie să ne temem de teamă, fiindcă altfel vom fi un motiv de supărare pentru Duhul Sfânt. Gata, deci, cu feţele mohorâte şi cu temerile nejustificate. Dumnezeu nu şi-a uitat bunătatea şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt. S-ar putea să fie noapte în sufletul tău, dar nu trebuie să te îngrozeşti, fiindcă Dumnezeul iubirii nu se schimbă. Copiii luminii pot să meargă prin întuneric fără să cadă. Ei pot să-şi demonstreze adopţia crezând în Tatăl lor, iar ipocriţii vor rămâne neputincioşi.

Atunci când noaptea e grea şi amară
Caut în rugă printre neguri faţa Ta,
M-ascund în Tine de întunericul de-afară
Şi-aştept să vină ziua, să Te pot cânta.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Şi Iosua a vorbit rubeniţilor şi gadiţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase … Şi ei au răspuns lui Iosua, zicând: „Vom face tot ce ne‑ai poruncit şi vom merge oriunde ne vei trimite. Aşa cum am ascultat de Moise în toate, aşa vom asculta de tine“.

  Iosua 1.12,13,16,17

Iosua (2)

Moise murise, iar cele treizeci de zile în care poporul l‑a plâns se sfârşiseră. Dumnezeu îl numise pe Iosua conducător al lui Israel, pentru a duce poporul în ţara promisă. Îi făgăduise că va fi cu el şi că avea să‑i dea biruinţă împotriva tuturor vrăjmaşilor. Îi accentuase, de asemenea, importanţa păzirii legii pe care Moise le‑o poruncise şi a faptului de a nu se întoarce de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

Iosua a început să pregătească poporul pentru traversarea Iordanului şi pentru luarea în stăpânire a ţării. El a avut câteva cuvinte speciale pentru cele două seminţii şi jumătate care îşi ceruseră partea la răsărit de Iordan. Moise le poruncise ca oamenii lor de război să vină şi să‑şi ajute fraţii din celelalte nouă seminţii şi jumătate să cucerească ţara Canaan, după care aveau să fie liberi să plece înapoi şi să se bucure de moştenirea lor.

Amintiţi‑vă de cuvântul pe care vi l‑a poruncit Moise, robul Domnului“, le‑a spus el. Cât de important este şi pentru noi să ne amintim de cuvintele binecuvântatului nostru Domn! „Credeţi în Mine“; „Rămâneţi în Mine“; „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“; „Să faceţi aceasta în amintirea Mea“; „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia oricărei făpturi“; „Să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v‑am iubit Eu“; „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“.

Răspunsul lor imediat a fost că aveau să facă tot ceea ce el le poruncise şi că aveau să‑l asculte aşa cum îl ascultaseră pe Moise. Dar cât au reuşit ei să facă acest lucru? Suntem mult mai grabnici să promitem ascultarea, decât s‑o înfăptuim. Domnul să ne ajute ca nu numai să promitem că‑L vom urma şi că‑L vom asculta, ci să şi facem aşa, zi de zi! E. P. Vedder, Jr.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălţăminte purtată în învălmaşeala luptei şi orice haină de razboi tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

Isaia 9:2-5

Aici este vorba de un popor care umblă în întuneric. Este neplăcut să fii în întuneric, mai ales dacă trebuie să şi lucrezi. Lucrul acesta are roade putrede. Şi totuşi sunt unii de părere că în acest fel pt sluji Lui Dumnezeu. În versetul 3 citim:”Tu înmulţeşti poporul.” În Sfânta Scriptură citim mult despre lucrările Lui Dumnezeu.De ce nu sunt mulţi oameni fericiţi? Viaţa pentru, şi împreună cu Dumnezeu este o viaţă fericită. În ea este o putere minunată. Nu mai trebuie să trăieşti în jale, ca şi până acum. Noi toţi avem mânia în fire, şi de aceea sunt unii care se supără repede. Aceasta este o stare rea, şi pe deasupra şi nesănătoasă. Mulţi spun:”Supărarea m-a îmbolnăvit.” Multe boli au originea în mânie. În aceste situaţii se aplică prescripţii pentru îngrijirea trupului; dar tratamentul trebuie început din altă parte. Înainte trebuie să credem.Toţi cei sensibili la mânie sunt legaţi şi nu pot sta înaintea Lui Dumnezeu. Mânia, pizma, dezbinarea sunt potrivit cu Galateni 5 roadele firii, şi cei care umblă în fire, nu pot avea parte de Împărăţia Lui Dumnezeu, tot aşa, nici cei îngrijoraţi. Dar pe aceşti oameni Isus doreşte să-i ajute, şi anume pe aceia care vin la El cu boala păcatelor lor. Da, Isus a vindecat prin harul Său pe fiecare din cei care au venit şi I-au cerut ajutorul; niciun păcat nu era prea mare, nicio rană prea adâncă. Crede, deci! Pedeapsa mea El a purtat-o şi în rănile Lui am vindecare. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înainte lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Da, El ne-a salvat de sub stăpânirea întunericului.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PUTEREA DE A FI RIDICAT

Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi. Psalmul 146.8

Sunt eu abătut? Voi aduce înaintea Domnului acest cuvânt de har! Obiceiul Său, făgăduinţa şi bucuria Sa este aceea de a-i îndrepta pe cei încovoiaţi. Sufăr ca urmare a simţământului păcatului meu şi de abaterea minţii mele? Iată, lucrarea, jertfa Domnului Isus este tocmai pentru a mă ridica şi a-mi da odihna sufletului. Doamne, Te rog ridică-mă, pentru dragostea Numelui Tău! Poate că am avut o pierdere grea, sau ne aflăm în împrejurări excepţional de critice? Şi acolo ne va ajuta Mângâietorul. Ce har, că una din persoanele Sfintei Treimi este Mângâietorul nostru! Să fim siguri că lucrarea Sa va fi bine făcută. Mulţi sunt atât de abătuţi, încât doar Domnul Isus îi poate scăpa; El poate şi va face aceasta. El poate să ne dea la toţi sănătatea, nădejdea şi fericirea, aşa cum a făcut-o în încercările noastre trecute şi a rămas acelaşi în bunătatea Lui. Noi putem fi trişti şi abătuţi, dar vom fi ridicaţi atât de sus, încât aceia care ne dispreţuiesc vor fi ruşinaţi. Ce cinste pentru acela care va fi înălţat de Domnul! Face să fii abătut până la pământ, pentru a trăi experienţa vindecării prin puterea Sa.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Am dat de apă!”

GENEZA 26:32

Isaac fugind de foametea care bântuia, a găsit în ţara pustie, puţuri săpate de tatăl său Avraam; dar ele erau umplute cu ţărână de filisteni. El le desfundă şi fără a se lăsa oprit de invidiile şi nedreptăţile oamenilor, îşi continuă drumul până la Beer-şeba unde i Se descopere Domnul care-i spune: “…nu te teme căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta…” Şi mai târziu textul spune: “în aceeaşi zi nişte robi i-au zis: “Am găsit apă!” Apa în natură înseamnă viaţă, iar lipsa de apă înseamnă uscăciune, moarte. Pustia are două caracteristici: mirajele şi oazele. Un credincios bazat pe făgăduinţele precise ale lui Dumnezeu are o nădejde permanentă, un izvor care nu înşeală chiar dacă cel credincios trece prin pustia acestei lumi. El nu este niciodată înşelat de mirajul acestei lumi pentru că se adapă de la Izvorul nesecat şi îmbelşugat de apă vie, Domnul Isus care a zis: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.” (Ioan 7:37). Şi atunci el nu numai că nu este uscat ci este o oază. Ce binecuvântare mare este pentru călătorii din pustie când dau de o oază cu apă şi pomi şi verdeaţă. Aşa trebuie să fim noi pentru călătorii lumii acesteia care în pustia lumii n-au găsit decât miraje. Chiar dacă sursa noastră de apă a fost astupată de ţărâna amestecului din noi, a invidiilor şi răutăţilor oamenilor sau a neascultărilor noastre repetate, să mărturisim Domnului totul. Să nu trecem cu uşurinţă peste pricinile care ne-au astupat sursele de viaţă duhovnicească şi să-I cerem Lui să sape adânc în noi pentru ca apa să poată ţâşni afară din vieţile noastre, limpede şi proaspătă. Dacă astfel, din inima fiecăruia vor curge din nou “…râuri de apă vie cum zice Scriptura.”, ne vom putea continua drumul oricât de plin de greutăţi ar fi şi oricâţi duşmani am avea şi Domnul nu va întârzia să ne îmbărbăteze şi pe noi cu cuvinte ca acestea: “Nu te teme deloc, căci Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta.” Vom fi atunci cu toţi la un loc, nu o adunare moartă ci una vie, vom fi o oază pentru lumea aceasta obosită, înşelată şi sătulă de deşertăciunile pustiului prin care trec. Dar mai ales Dumnezeul nostru va fi slăvit prin viaţa noastră iar Domnul Isus Se va bucura de rodul muncii sufletului Său. Să ne recunoaştem uscăciunea din pricina puţurilor vieţii noastre umplute de ţărâna firii vechi de-a lungul călătoriei noastre şi să ne întoarcem la Izvorul de apă vie de la care ne-am adăpat la începutul vieţii noastre de credinţă.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Ezra a citit în carte de dimineaţa până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă.» Neemia 8,3

Ordinea în capitolul 8 din Neemia este foarte clară. În versetul 1 citim cum cărturarul Ezra a luat cartea legii lui Moise, adică Biblia pe care o aveau ei atunci. În versetul 2 scrie că a adunat tot poporul, iar în versetul 3 că a început să citească. Şi apoi scrie ceva important: «Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea Cărţii Legii». În versetul 8 gă­sim de altfel scris că: «Ei citeau desluşit în Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce ci­tiseră». Această relaţie între cei ce predicau şi adunarea celor care Îi ascultau este vitală. Ea presupune în acelaşi timp că inimile ascultătorilor erau pregătite să asculte şi să pri­mească Cuvântul. Doar atunci ne este prezentat în Nee­mia 8 momentul deosebit al cercetării celor ce ascultau: «tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii» (Neem. 8,9). Pentru că poporul a dorit să asculte şi să primească Cuvântul, acesta şi-a făcut pe deplin efectul. Poporul a fost cercetat în profunzime şi a ajuns în punctul în care s-a pocăit înaintea lui Dumnezeu. Astfel s-a născut bucuria lor în Domnul.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

LECŢII DE LA FIUL RISIPITOR (1)

Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine”

(Luca 15:12)

Fiul risipitor a făcut două greşeli: 1) A respins autoritatea tatălui său. Primul pas care te duce spre necaz e cel pe care l-ai făcut fără Dumnezeu. Asemenea fiului risipitor, şi tu pleci de acasă spunând: „dă-mi”. Şi dacă ai şansa să supravieţuieşti acestui tip de comportament, te întorci acasă spunând: „iartă-mă”. Dumnezeu te iubeşte. Toate lucrurile de care ai nevoie, El ţi le-a şi pus la dispoziţie! 2) A părăsit casa tatălui său. Diavolul va face tot ce-i stă în putinţă să te scoată de sub influenţa şi protecţia lui Dumnezeu. El va pune în tine un duh de nelinişte, aşa încât nimic nu te face fericit. Două dintre domeniile în care va lucra cel mai tare pentru a genera nemulţumire sunt: a) Căsnicia. De aceea trebuie să lucrezi constant la ea. Motivul pentru care sunt buruieni în grădina ta, în loc să fie trandafiri, e că nu petreci suficient timp acolo. Căsnicia ta nu e numai un legământ înaintea lui Dumnezeu, e şi un refugiu al iubirii şi al şlefuirii. Mai mult, partenera care îţi pare atât de atrăgătoare, are şi ea bagajul ei, iar când se mută la tine, îl cară cu ea. b) Biserica. Cine te hrăneşte spiritual? Cine monitorizează creşterea ta în maturitate? I-ai lăsa pe copiii tăi să nu meargă la şcoală pentru că nu le place profesorul sau că nu vor să înveţe? Cuvântul lui Dumnezeu este „ca un ciocan care sfărâmă stânca” (leremia 23:29). Când ciocanul Cuvântului lui Dumnezeu cade în biserică duminica viitoare – tu trebuie să fii sub el. Ar trebui să spui: „Haide la Casa Domnului!” (Psalmul 122:1)

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 10:38-42

Marta era împărţită cu multă slujire…

Luca 10:40

EŞTI ÎMPĂRŢIT?

Putem fi atât de absorbiţi de a face ceva bine încât să nu mai putem face alt lucru mai bun sau mai util. Aceasta este lecţia pe care am vrea s-o învăţăm din textul de azi. Marta pregătea un meniu special pentru Domnul Isus şi ucenicii Lui. Era minunat. Cu toţii ne simţim bine când suntem invitaţi la o masă de către cineva. Dar Marta era derutată (Cuvântul în limba greacă înseamnă a nu sti încotro să te duci). Acest lucru nu era bun. Marta a devenit de asemenea iritată, nervoasă. Nu suporta ca Maria, sora ei, să stea şi să-L asculte pe Isus în loc s-o ajute. Şi aceasta este o reacţie pe care o putem înţelege. Poate că ne aducem aminte de momente când unii dintre fraţii şi surorile noastre nu ne ajutau. Nu putem s-o condamnăm pe Marta că era împărţită şi irascibilă. Dar Isus a făcut-o. Cred că El a făcut-o pentru că ea pregătea un meniu prea sofisticat, mai mult decât era necesar. Acest fapt poate fi oglindit tocmai de partea versetului 42 în care este tradus uneori prin: „dar puţine lucruri sunt necesare,” sau: „un singur lucru trebuie”. O mică varietate de mâncăruri, chiar şi numai un fel, ar fi fost suficient! Dacă ea ar fi făcut astfel, întregul grup s-ar fi hrănit bine şi ea ar fi avut timp să stea împreună cu Maria la picioarele Domnului Isus. Cu toţii ne bucurăm să ne adunăm împreună la masă. Si este bine astfel. Dar să fim atenţi ca să nu devenim atât de preocupaţi cu mâncarea încât să devenim împărţiţi şi să uităm de partea cea mai bună – părtăşia unul cu altul şi cu Domnul Isus Cristos.    H.V.L.

Maria şi Marta sunt două surori
Ce-n Rai îşi petrec veşnicia.
Iar eu pe pământ parc-aş vrea uneori
Când Marta să fiu, când Maria. loanid

Pentru poporul lui Dumnezeu prima trebuie să fie ÎNCHINAREA şi apoi LUCRAREA.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune …Eclesiastul 1.14

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!Evrei 13.8

Vremelnicie

Răvaşul cărţilor neterminate,

Sfârşitul trist la ultima solie,

Deşertăciune şi singurătate:

Pe toate este scris vremelnicie!

Imperiile-n pulberi se îndoaie,

Cad împăraţi de faimă-n vijelie,

Iar sceptrele temute-ajung gunoaie:

Pe toate este scris vremelnicie!

Se strânge ca un vreasc şi tinereţea,

Un pai bătut de vântul din pustie,

În vis urât se schimbă frumuseţea:

Pe toate este scris vremelnicie!

Un praf ajunge vârful de cetate,

Un scrum şi cea mai mare bogăţie,

Nici spuză nu rămâne din palate:

Pe toate este scris vremelnicie!

Dar chiar dacă zambila veştejeşte,

Şi toate îi dau prafului simbrie,

În veci de veci eu ştiu că dăinuieşte

Hristos cel viu şi-a Lui împărăţie!

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.