„Cum puteti crede voi, care umblati dupa gloria, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati gloria care vine de la singurul Dumnezeu?“ (Ioan, 5.44)
Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. (Proverbe, 25.2)
Întelepciunea nu o primim, trebuie s-o descoperim pentru noi însine. (Marcel Proust)
Dorinta de prestigiu –
Intra în fibrele fiintei umane din vremuri stravechi, odata cu savârsirea pacatului originar, din Gradina Eden, odata cu neascultarea de pretentiile îndreptatite ale lui Dumnezeu, care i-a creat si i-a asezat într-un loc mirific, purtându-le de grija îndeaproape. Curând, aceasta stare contaminata, a condus la înfaptuirea primei crime din istoria omenirii. Cain, plin de gelozie si ura, si-a omorât fratele, pe Abel, si pentru ce? Pentru ca Dumnezeu a privit cu placere la jertfa adusa de Abel, iar jertfa lui Cain n-a fost primita din pricina mândriei de care era stapânit. Atitudinea si caracterul lui Cain nu au placut deloc lui Dumnezeu, iar Cain s-a întunecat de furie în loc sa se schimbe si sa se smereasca înaintea lui Dumnezeu pentru a fi si el primit. Cain s-a înaltat în ochii lui, însa mândria îl coboara pe om.
Nu întâmplator oda a fost printre primele specii literare foarte raspandita, în care autorul îsi exprima elogiul sau admiratia fata de anumite persoane sau fapte eroice, împlinind pornirile si dorintele imediate de satisfacere a dorintei omului firesc de a fi adulat.
Slava, gloria, renumele, lauda, preamarire, proslavirea, reputatia, popularitatea, aprecierea publica, autoritatea, prestigiul – sunt câteva sinonime pentru cuvântul care exprima ideea înaltarii de care vorbim. Continue reading “Faima cea mult râvnita” →