“Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii…“

Psalm 19

by Alexandru Fintoiu

Ieri am învăţat încă o dată că somnul raţiunii naşte monştri şi că, dacă venim cu pernele de acasă la slujbele din biserică e cât se poate de posibil să nu mai rămână nici fulgii din noi, mai degrabă din ele.

Diavolul are o gură mai mare decât balena lui Iona, ştie să vorbească bine, iar în jurul intrării n-are dinţi ci firme strălucitoare şi atrăgătoare, iar când înghite nu îţi mai dă drumul pentru că are nevoie de oameni care să facă focul la cazan Continue reading “Somnul care te desparte de Cer” →