Daniel Branzei: Viorel Candrianu – Când moare unul de-al nostru se schimbă toată situația!

Marius Cruceru spunea deunăzi că:

Nu înțelegeți cât de grav este până nu ne vor muri persoane cunoscute, dragi!
Când furtuna e departe si vezi trăznetele de la zeci de km, furtuna este spectaculoasă. Când trăznește lângă tine, e îngrozitoare!

Astăzi a căzut trăznetul pe Viorel Candrianu și ne-am înspăimântat toți. Ce-i de făcut? Ce-i de spus cu sens și cu miez într-o astfel de situație?

Cred că trebuie să revenim la lucrurile fundamentale.

  1. Trebuie să plecăm de la convingerea că suntem nemuritori prin Christos, că moartea nu ne poate muta decât dintr-un loc într-altul. Atât! Privită din acest punct de vedere, moartea nu ne poate face decât bine. La Domnul este, vorba lui Pavel, „cu mult mai bine“.
  2. Trebuie să ne sprijinim pe existența Providenței, definită ca „mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“. Nimic nu se petrece la întâmplare. De la firul de păr, la cele două vrăbii și până la plecarea mea și a ta, toate sunt planificate de Cel care ne-a scris toate zilele mai înainte ca să fi fost vreuna dintre ele. Continue reading “Daniel Branzei: Viorel Candrianu – Când moare unul de-al nostru se schimbă toată situația!”

Ferenc Visky – mărturii de Doru Radu

In primăvara lui ’80 un grup de tineri din Arad l-au vizitat pe Feri bacsi. Desi neanunțați fură primiti bine. Tot neanunțat a venit si un vechi prieten. “Stii ce zi-i astăzi” îl intreabă prinenul. “Nem” răspunde Feri bacsi. Azi se-mplinesc 22 de ani de la condamnarea ta; abia azi trebuia sa fii liber!” Visky a amuțit o vreme apoi a povestit. In ziua condamnarii sale, sotia a primit de la Domnul versetul: “Judecata e-a Mea, zice Domnul”. Inseamnă ca va fi eliberat- gândi sora. N-a fost. Durerea sorei Viski era dublă; sotul condamnat si Domnul a “păcălit-o”. “N-a păcălit-o” zice Feri bacsi. In ’64 Visky a fost eliberat prin decretele de gratiere… Drumul spre casa a fost lung. Asteptând trenul intr-un oras, Feri Bacsi apuca o Biblie. Prima dată-n aproape sapte ani! Biblia se deschide la vesrsetul: “șase ani să ții robii și in al saptelea an să-i eliberezi”! Am plâns de bucurie -zice Visky; oamenii au dat 22 de ani, Dumnezeu a dat 6 ani si ceva. Judecata a fost a Domnului. Domana Visky a interpretat versetul cum si-ar fi dorit. Dumnezeu n-a păcălit-o si i-a ocrotit pe toți “Visky” in acesti aproape 7 ani. Continue reading “Ferenc Visky – mărturii de Doru Radu”

O clipă la cruce

Câmp cu floriCu braţele încărcate cu flori, primăvara a coborât uşor pe pământul încă îngheţat şi zgribulit, ascuns sub mantia subţire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au ieşit să se scalde în lumina palidă a soarelui şi firele de iarbă au început să înverzească.

Grădinile s-au trezit din amorţeală şi au privit cu mirare covoarele de viorele şi brânduşe, lalele şi zambile, frezii care se aşterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat uşor sub atingerea vântului şi-au început să se îmbrace cu muguri proaspeţi. Doar păsările uimite îşi scuturau penele ciufulite, neştiind dacă ar trebui să înceapă să cânte… Continue reading “O clipă la cruce”