Chiar şi oamenii răi laudă pe faţă statornicia. Hoţului îi place să aibă de-a face cu omul cinstit, pentru că acesta este mai lesne de înşelat. Când ştii cu cine ai de a face, cunoşti şi calea prin care te poţi apropia de el, cine însă cu lupii, urlă ca lupii, iar cu oile, behăie ca oile, nu este privit bine de nimeni, afară doar de Diavolul.
Cu toate acestea, este foarte răspândit obiceiul de a purta două feţe sub aceeaşi pălărie. Mulţi fac casă bună cu găinile şi apoi împart cu coana vulpe. La mulţi parcă nu li s-ar topi untul în gură, dar le iese foc din gură, când aşa le vine la îndemână. Citeam deunăzi în jurnale un anunţ pentru haine cu două feţe. Croitorul, care le vinde, va ajunge om bogat. Este încă la modă şi astăzi: să ţii cu iepurii şi să alergi cu copoii. Statornicia este în lumea aceasta tot aşa de rară ca şi parfumul într-un coteţ de câini. Continue reading “OAMENI CU DOUĂ FEȚE – Din cuvintele lui Ion Plugarul” →