Dumnezeu este dragoste, dar o dragoste agapi care înseamnă de fapt că Dumnezeu este Sacrificiu de Sine – însă nu atât sentimental, cât mai ales un sacrificiu de Sine rațional, mai presus de gândirea omenească. Pentru a înțelege mai bine ce avem de făcut, e bine să avem în fundal pilda casei zidită pe stâncă vs. a casei zidită pe nisip.
Reacția în criză a creștinului autentic – Sentiment vs. Rațiune
L-am auzit pe Cristian Barbosu cu mesajul lui pentru cei din izolarea indepărtată și unul din versetele citate de el mi-a trezit în minte amintiri scumpe. Este vorba despre sfatul pe care ni l-a dat apostolul Pavel:
„Şi aruncaţiasupraLui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7).
M-am dus la nenea Richard Wurmbrand cu o problemă care mă încărcase cu îngrijorare. Ne-am rugat, dar mie nu mi-a trecut. El mi-a zis: „Ce-ai făcut acum, le-ai luat iar?“
Sunt multe lucruri „de aruncat“ de care ne-am despărțit în viață. De ce n-am face la fel și cu grijurile noastre?
Pavel folosește intenționat un verb care implică despărțire: „auncați asupra Lui“. Nu ne spune să „le punem cu grijă“ sau să le „așezăm“, ci ne îndeamnă să ne despărțim de ele: „aruncați-le asupra Lui!“
Biserica nu poate fi închisă
Chiar dacă adunările se-nchid
De veacuri a rămas necompromisă
Chiar dac-a fost hulită, interzisă
Că-n dreptul ei nu oamenii decid
Cea mai întâlnită “credință” este cea în obișnuit, în ceea ce omul a făcut departe de Dumnezeu, dar s-a obișnuit așa și chiar dacă-l distruge fizic și spiritual, el crede în ceea ce face și nu vrea o schimbare în bine…
Sunt întemnițați care după 20 de ani nu mai vor să iasă afară, sunt femei bătute de bărbați, care nu-și imaginează o viață mai bună și cred că toți bărbații sunt la fel, iar când vine poliția să le aresteze soțul bătăuș raportat de vecini, femeia sare să-i bată pe polițiști. Sunt oameni ai străzii care primesc locuințe, dar ei nu mai sunt obișnuiți sau nu au fost obișnuiți și renunță la orice comfort. Continue reading “Credința cea mai des întâlnită…”→
În seara de vineri, 20 martie 2020, am intrat la rugăciune împreună cu mama mea, o soră și o prietenă, de la ora 21.
Am lăudat pe Domnul, am citit din Cuvântul lui Dumnezeu și ne-am rugat. În timpul rugăciunii am simțit o cercetare deosebită și mi s-a schimbat vorbirea în limbi, într-o italiană pură și cursivă. Mărturisesc că nu cunosc această limbă. După rugăciune, celelalte fete s-au retras, eu am simțit un impuls puternic să rămân în continuare în rugăciune. Știam că oricum la ora 23 urmează să intru în rugăciunea grupului. M-am pus pe genunchi și am simțit o durere în piept…
Este posibil ca o persoană care s-a născut să fie ne-născută?
Este posibil ca persoana să moară, dar tot a existat la un moment dat.
Este posibil ca cineva care a fost născut din nou, să fie ne-născută din nou?
Da, oricine poate întoarce spatele Lui Dumnezeu și să-L părăsească, dar nu va putea anula faptul că la un moment dat în viața sa, a intrat „în Lumină”, din întuneric.
Respectând câteva principii, putem să ne însușim un mod biblic de-a ne umple cu folos timpul zilnic, cu un comportament adecvat în această perioadă când suntem acasă în familie, în carantină!
Nu este uimitor cât de repede şi de dramatic s-a schimbat mersul obişnuit al întregii lumii în doar câteva săptămâni? Ceea ce era normal a devenit anormal, iar ceea ce ni se părea anormal până mai zilele trecute, tinde încet, dar sigur, să devină normal. Senzaţia cea mai acută pe care o resimt în aceste zile este că întreaga planetă a fost pusă pe „hold” şi că după câteva luni, când toată nebunia aceasta generată de pandemia de coronavirus se va fi terminat, ne vom relua viaţa de acolo de unde am lăsat-o. Dar, din nefericire, nu va fi aşa, pentru că timpul trece şi săptămânile sau lunile pe care le vom petrece departe de membrii familiilor aflaţi în alte părţi ale ţării sau ale lumii, de prieteni, de fraţii de credinţă, nu vor putea fi recuperate.
Ce învăţăm din această stare de fapt prin care trece planeta în această perioadă?
Ni se va face dor de închinarea aceea “nasoală” și nu atât de profi ca la alții. Ne va fi dor de chitara un pic dezacordată a fratelui și de vocea nu prea specială a sorei, ne va fi dor să cântăm oricum, dar doar să lăudăm pe Domnul. După 15 zile de carantină ne vom da seama că nimic nu se compară cu o cântare cântată cu frații și surorile în Cristos, am da orice să mai cântăm cu ei chiar și fără instrumente. Vom aprecia mai mult cântarea din Biserica frecventată de noi.
Ni se va face dor de predica aceea “plictisitoare” și nu atât de specială ca a fratelui X, ne va fi dor de predica aceea în șapte puncte, rostită fără prea mult talent oratoric și fără prea multă gesticulație și intonație. Ne va fi dor de predica aceea fără ilustrații, fără introducere interesantă și final lacrimogen, ne va fi dor de orice mesaj, doar să fim acolo și nu în fața unui telefon ascultând mesajul de la depărtare. Continue reading “Tony Berbece: Efecte după închiderea Bisericilor…”→
Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru … dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos. (1 Petru 4:12-13)
Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cu cântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări de laudă“ (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casa cerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.
Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu mai auzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe care a îndurat-o din mâna celor răi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a lui David în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamau măreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări…