Una din controversele contemporane este legată de unitatea Bisericii care „se săvârșește“ prin împărtășirea în același loc „din aceeași pâine“:

„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine“ (1 Corinteni 10:16-18).

Afirmația apostolului Pavel pare că fixează pe veci procedura împărtășaniei unui grup local dintr-o singură pâine și UN SINGUR PAHAR. Acestea, pentru unii, sunt simbolurile absolut necesare pentru o Cină biblică. „Așa fost și așa trebuie să fie!“, zic ei.

Eu zic că așa n-a fost așa și nici nu trebuie să fie așa. În adunările din Faptele Apostolilor puteau fi sute și chiar mii de credincioși. La unii le-a apărut Christos când erau adunați peste cinci sute…

Criza aceasta, ca de altfel toate crizele, exercită o mare presiune asupra sistemului nervos al oamenilor. Odată dereglat sau obosit, acesta produce la rândul lui o funcționare defectuaosă a organelor interne, cauzând astfel boli și, nu de puține ori, moartea.

Rușii au făcut tot felul de experimente cu animale. Toată lumea știe de câinele lui Pavlov și de reflexul condiționat. Există însă și un alt experiment, mai puțin cunoscut, făcu nu cu un câine, ci cu un miel.

„Savanții“ sovietici au pus cușca unui miel lângă cușca unui lup ca să vadă ce se va întâmpla cu instinctul de apărare al mielului. Obiectiv vorbind, nu exista nici o șansă ca lupul să poată ajunge la miel și să-l omoare. Mielul n-avea însă de unde să știe aceasta și, deși a fost hrănit din belșug, în doar câteva zile a … murit. Tensiunea sistemului său nervos a făcut ca organele lui…

„Cina Domnului luată astăzi în zeci de mii de case nu a împiedicat unitatea creștină tot așa cum Paștele luat de fiecare în casa lui nu i-a făcut pe evrei un popor mai puțin unit (în Egipt și întotdeauna după aceea). Dimpotrivă!“

Cu o moarte toți suntem datori. Și cu toate că se moare de 6000 de ani omul încă nu este obișnuit cu gândul că va muri. Mor azi mii de oameni de această pandemie și e o groază mare. Au murit sute de milioane, miliarde de oameni, de când e pământul, și, omul  cu suflare,  nu înțelege că va muri. Tragedia este că prin viața trăită în păcat, deși omul este o ființă care iubește să trăiască,  își grăbește moartea. Aceasta este drama pe care nu o înțelegem. Și dacă pentru păcatele noastre am plăti doar cu o moarte poate că nu ar fi o problemă prea mare. Groaza, căci este teribil, care ar trebui să-l  cuprindă pe omul „care își trăiește viața” după voia lui, în păcat, este că se plimbă deasupra iadului, și nu-și dă seama, iar când moare cade în chinul etern, în chimul de neimaginat în…

 Freedom Watch ACUZĂ guvernul chinez de TERORISM

Avocatul american Larry Klayman și grupul său de avocatură Freedom Watch, împreună cu compania Buzz Photos (Texas), au intentat un proces împotriva guvernului chinez, armatei chineze, institutului de virologie Wuhan, directorului Institutului de Virologie Wuhan, Shi Zhengli, și generalului major al armatei chineze, Chen Wei.

Reclamanții cer despăgubiri de 20 de trilioane de euro autorităților chineze, pe care le acuză că au „proiectat” virusul SARS-COV2 ca armă biologică de distrugere în masă, scrie businesstoday.in.

Este o inițiativă mai mult pentru cei de la Bethel. O ofer însă tuturor celor ce vor să folosească timpul de carantină pentru o „cură de înțelepciune“.

M-ați ajuta dacă v-ați înregistra și voi, soț și soție, alternând versetele acolo unde nu există cursivitate de subiect și îmi trimiteți fișerul capitolului audio (câte unul de familie) înregistrat cu QuickTime Player sau ceva echivalent. Eu am să adaug grafica și rămâne ceva după carantina aceasta și de la voi. Nu umblăm după performanță artistică, ci după bunăvoință.

Mă adresez celor de la bethel, dar acceptăm orice colaborare.

După ce am văzut distrugerea primilor doi dușmani ai lui Dumnezeu, capitolul 19 începe cu o paranteză care ne strămută iar pe tărâmul hiperdimensiunilor din spațiului profetic:

„După aceea am văzut în cer …“ (Apoc. 19:1).

Vedem la prezent ceea ce ne așteaptă, pământește vorbind, în viitor. Între cea de a doua și cea de a treia distrugere de pe pământ suntem invitați în spațiul profetic pentru a asista la proclamarea Nunții Mielului.

Capitolele 19 și 20 din Apocalipsa pot fi intitulate: „Împăratul și Împărăția Lui“. După ce a distrus Babilonul, care este o întruchipare a împărăției celui rău cu oamenii, Isus Christos vine în slavă, puternic să readucă pământul în limitele împărăției lui Dumnezeu. El nu „cucerește“, ci recuperează ce era pierdut.

Nunta Mielului

Înainte de a analiza elementele nunții cerești, se cuvine să facem câteva observații de ansamblu.

Nunta este precedată de trei strigări, fiecare dintre ele începând…