În Miercurea Mare a trădării – de altfel, întreaga Săptămână Mare nu este numai despre iertare, ci și despre ura omului față de Dumnezeu, despre tentativa de a-L ucide pe Iisus, despre necredință și calomnie – , a vicleniei și a corupției lui Iuda, puroiul haterilor Învierii și ai credinței răzbate vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial, a cărui compoziție este formată din următoarea formulă alchimică cu proprietăți (im)precise de anihilare definitivă a adversarului:

• sparanghelul german este infinit mai valoros decât lumina pascală

• grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuria și liniștea Paștilor în biserica din casa familiei sale

• este mult mai fezabil să te declari “un om spiritual” cu spumele veninului urii până în creștetul capului decât îngăduința și smerenia unui ortodox, care încasează permanent pumnii neocomuniștilor din mișcarea de extremă stângă, în mod impropriu și fals autodefinită “de…

După 17 zile de internare în Secția Infecțiose a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Eunice Candrianu consideră externarea „O minune”.

A petrecut mai bine de două săptămâni într-un salon cu o infermieră și consideră această perioadă un plan perfect îngăduit de Dumnezeu cu un scop exact. Cum a fost această experiență și cum trăiește bucuria acestei biruințe, ne-a împărtășit în câteva gânduri, exclusiv pentru ȘtiriCreștine.ro

17 zile la Infecțioase

„Primele patru zile a fost cel mai greu. Cred că efectele medicamentelor puternice a fost mai greu de suportat decât însăși simptomele bolii. Am fost internată alături de o infermieră și după ce am depășit starea de criză am avut bucuria să purtăm discuții

Scot din cartea „Un Paște mai profund“ un fragment potrivit pentru aceste zile. Puteți descărca întraga carte aici: Chemarea unui Paște mai profund (Evanghelia lui Ioan)

.

Ioan 19:38-42

Iosif din Arimatea – omul care a ratat Paștele

În vara anului 2014, am ținut la Bethel un studiu pentru tineri.  Am vorbit despre Petru, Ioan, Iacov, Andrei, etc., dar am încheiat cu portretul unui ucenic mai ciudat al Domnului Isus, unul ,,din umbră“, Iosif din Arimatea.

Ideea principală a studiului este că fiecare dintre noi trecem printr-o perioadă de oscilări între lume și Domnul Isus, între ceea ce suntem noi fără El și ceea ce vrea să ne facă El; între ceea ce avem și ceea ce ne oferă El. Dar … să nu anticipăm.

Deși trece adeseori neobservat, Iosif din Arimatea a fost suficient de important ca să fie pomenit în toate cele patru Evanghelii! Este prima surpriză când vrem…

Cu siguranță, Dumnezeu este mai presus de încercările noastre de al pricepe. Profetul Habacuc ne-a lăsat o descriere a întâlnirii sale nu Cel Preaînalt. Câți dintre noi pot spune însă că o pricep? Înfiorător în mânia Sa, Dumnezeu își face cunoscută ființa și lucrarea în „trecerea anilor“, dar ascultă și mijlocirea care-I aduce aminte de îndurările Sale!

„Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!

Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui“ (Habacuc 3:2-5).

Este greu să asociezi imaginea Lui Dumnezeu cu ciuma și cu molima, dar ……

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei…

Dacă treceți de copiii care pe dânsa n-au deranjat-o, veți putea asculta ceva rar. Un grup de la Bethel i-a vizitat de Paște 2000. Ultima înregistrare cu tanti Sabina.

În zilele acestea pline de vești proaste, suntem chemați să răspândim Vestea cea Bună! Dumnezeu a declanșat acum 2000 de ani o campanie a vieții, o viață biruitoare, irezistibilă, care ne vaccinează cu dumnezeire!

Poetul Ioan Alexandru spunea că nația noastră este bolnavă de nedumnezeire. Avea dreptate. Totă lumea zace în boala asta, fără excepție.

Prin Hristos însă, Dumnezeu a nimicit boldul morții, care este păcatul și a lansat printre muritori sămânța de nemurire a vieții veșnice. Cine crede în El ARE viața veșnică!

„Isus Hristos (care) a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie“ (2 Timotei 1:10).

Fie ca lumina acestor sărbători să clarifice pentru mulți aceasta. Vestea a fost proclamată într-una dintre cele mai lungi fraze din Noul Testament. Este programul lui Dumnezeu cu lumea:

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh…

În limba română, „boldul“ este un ac cu care ne înțepăm. În limba originală în care a fost scrisă Biblie, „boldul“ este echivalentul cuvântului „sting“ din limba engleză și identifică o rană făcută de o săgeată otrăvită sau înțepătura unei insecte și mușcătura unui șarpe veninos.

Cred că cea mai bună interpretare semnatică (de sens) este cea din urmă. Probabil că apostolul Pavel s-a gândit la imaginea emblematică a șerpilor veninoși și a prăjinii înălțate de Moise în pustie.

„Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” 

Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a…