Astăzi, 19 noiembrie, are loc marşul “Dumnezeu nu face politică.”, în Bucureşti, pentru, citez, “a spune răspicat, Susțin LGBT” și a transmite un semnal politicienilor care se află săptămânile acestea în campanie electorală, că “drepturile omului” (?!) nu sunt negociabile şi că separaţia dintre stat şi Biserică este un principiu constituţional de bază.

Iată, mesajul meu!
DUMNEZEU NU FACE POLITICĂ
de George Alexander

by Andrei Dârlău

Cazul e deja cunoscut: doi homosexuali, Clabourne Hamilton și Adrian Coman, „căsătoriți” în Belgia, au cerut statului român să le recunoască statutul de „soți”. Acum se așteaptă decizia Curții Constituționale dacă se pot recunoaște în România căsătorii încheiate în străinătate între persoane de același sex.

Spuneam că sînt mîndru de astfel de studenți. Cum am predica oare dacă am fi înștiințați că ceea ce predicăm va fi fost ultima predică, se întreba unul dintre acești studenți.  Unele cuvinte sună profetic! Ajungem să iubim datul mai mult decît pe DĂTĂTOR!

Vezi de la minutul 2.55.55

SURSA Emanuel Dej

Andrei Pop s-a dus spre așteptarea Marii Învieri prin poarta unui accident de mașină marți în jurul orelor 17.00.

Cică a murit Andrei Pop! Nu, n-a murit! Trăiește și încă mai bine ca noi aștilalți toți și definitiv!

Se spune că … despre morți numai de bine! Nu! La Andrei nu e cazul! Andrei era senin, zîmbitor, copil, cald, bun, setos de cunoaștere, gata să învețe oricînd, nu cunoștea interesul propriu și n-avea habar de lingușeală.

Mi-aș dori astfel de studenți în fiecare an. Studenți care să pună întrebările necesare despre care vorbea Eliade, întrebările care te încurcă, care te fac curios de asemenea ca profesor, întrebările care te dovedesc neajuns.

De ce mor oameni care Andrei? Mi-am pus întrebarea acesta în ultimele zile, în ultimii ani, la sicriul lui Onisim Bogoșel, la sicriul lui Filip Fărăgău, la sicriul lui Nelu Maior, la sicriul socrului meu! Deja este prea mult! Nu am cuvinte! Nu există predici pentru așa ceva!

La un moment dat, Andrei ne-a făcut tuturor profesorilor cîte…

Am citit mesajul public al fratelui Viorel Iuga, președintele Uniunii Baptiste din România și al Alianței Evanghelice. Am citit și răspunsul fratelui Otniel Bunaciu, fost președinte.

Nu îmi permit să intervin de pe vreo poziție de arbitru sau mediator. Nu am cum și nici nu se cade. Dar, pentru că subiectul este în spațiul public, pentru că ne privește pe toți, pentru că dezbaterea este mai importantă decât persoane sau instituții, îmi exprim dezamăgirea să constat că cele mai dureroase lovituri le primim din interior și nu din afară!

Cred că prea am ajuns să ne snobim cu pozițiile noastre oficiale, cu ce se cade sau nu și cum să zică un președinte. Eu nu am considerat declarațiile pastorului Iuga exagerate, nici vulgare și nici măcar instigatoare după cum nu mi se par exagerate cele ale lui Ioan Botezătorul în fața lui Irod, a lui Pavel în Sinedriu sau prin…