Category: Incurajare

NE FACEM CEA MAI MARE FAVOARE, CÂND FACEM CE ESTE PLĂCUT ÎNAINTEA DOMNULUI

On By GeorgeIn IncurajareLeave a comment

by Carmen Pușcaș

Fericirea este cel mai râvnit sentiment, din toată istoria omenirii. Fiecare om are dorința adâncă de a fi fericit, dar prea puțini găsesc fericirea și sunt și mai puțini cei la care este un sentiment de durată. Cei care caută fericirea fără să îi înțeleagă sensul, cred că o pot găsi în relații sau distracții care de fapt le aduc distrugerea și mulți sfârșesc descurajați și debusolați. Dar ce spune Biblia despre fericire? Încă din cartea Deuteronomul, aflăm cum putem fi fericiți. Când facem „ce este plăcut și bine înaintea Lui Dumnezeu”, suntem fericiți! Această sintagmă are sensuri și implicații multiple. Să încercăm să deslușim sensul vieții creștine, din perspectiva biblică a ceea ce este plăcut Lui Dumnezeu.

  • Deuteronomul 6:18 Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
  • Deuteronomul 12:25b, 28 … să fii fericit tu, şi copiii tăi după tine, făcând ce este plăcut înaintea Domnului… Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fiţi fericiţi tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Promisiunile generale pe care Dumnezeu le-a făcut copiilor lui Israel sunt valabile și pentru neamuri, care sunt adoptați în poporul Lui Dumnezeu prin Isus Cristos (Efeseni 3:6, Romani 11:17).  Continue reading “NE FACEM CEA MAI MARE FAVOARE, CÂND FACEM CE ESTE PLĂCUT ÎNAINTEA DOMNULUI” →

Fii în siguranță deplină

On By GeorgeIn Incurajare1 Comment

Interesant este că societatea aceasta ultra deșteaptă crede că e în siguranță dacă intră cu masca la gură într-un restaurant și apoi o dă jos să mănânce, oare nu se gândește cât de fragedă e protecția noastră? Dacă ne putem proteja cumva deplin ar fi doar să ne sudăm ușile și tot poate strănuta vecinul de deasupra când iese la geam și să ne intre microbul prin aerul condiționat pornit să ne “răcorească”. Așadar, nu-ți mai pune încrederea în tine omule, nici în măștile tale, chiar dacă trebuie să le purtăm. Fă-ți partea, dar nu uita cuvintele lui Dumnezeu: „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea (Psalmul 91:14-16).” Continue reading “Fii în siguranță deplină” →

Să nu-ți fie frică…

On By GeorgeIn IncurajareLeave a comment

Să nu-ți fie frică de gripa purtată de aer, nici de tusea vecinului, nici de strănutul aproapelui, să nu-ți fie frică de niște mâini murdare, care se apropie de tine, să nu te îngrozești de vestea unei boli, ci să-ți fie frică doar de moartea fără Dumnezeu. Pentru că suntem cu toții datori cu o moarte, chiar dacă ne vom spăla pe mâini și vom schimba masca la 5 minute, chiar dacă vom mânca doar bio, tot spre moarte ne îndreptăm, dar o moarte cu sufletul curățit de Hristos este o trecere lină spre un liman mai bun, unde Bisericile nu se închid niciodată, unde lacrimi nu mai sunt și unde alții nu-ți vor falimenta munca de o viață printr-o lege. Fă-ți partea, fii precaut, dar niciodată sub teroarea fricii, care ne slăbește și trupește dar și spiritual! Continue reading “Să nu-ți fie frică…” →

Ziua în care am învățat iubirea necondiționată…

On By GeorgeIn Familia, Incurajare1 Comment

Într-o bună zi am fost sunat de un tânăr să merg la spital să mă rog pentru soția lui, care se afla în comă. Când am ajuns lângă patul ei am văzut un trup stafidit, pentru că de câteva săptămâni se hrănea doar cu perfuzii, era acoperită doar cu un cearșaf alb, dar doar pe partea de jos a corpului, în rest se vedea trupul ei răpus de boală. El o mângâia pe creștet și o numea într-una: “Soarele meu, soarele meu, soarele meu!” Își dăduse demisia și se mutase într-un apartament de lângă Fundeni pentru a fi zi de zi la spital, deși ea mare parte a fost în comă. Se ruga zilnic pentru ea, iar în ultima lună de viață el i-a făcut toate poftele, o scotea în fiecare zi afară cu căruciorul, o plimba ore în șir, îi citea din Biblie, o încuraja și îi ridica moralul. În cele din urmă ea a plecat acasă la Tatăl ei Ceresc. Continue reading “Ziua în care am învățat iubirea necondiționată…” →

În prezența lui Dumnezeu

On By GeorgeIn Incurajare1 Comment

Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El. Continue reading “În prezența lui Dumnezeu” →

N-am suferit destul…?

On By GeorgeIn Incurajare3 Comments

Ne văităm adesea că cineva ne-a vorbit de rău, că am fost defăimați sau că ni s-a știrbit imaginea. Dar ce imagine avea Isus pe cruce? Când era gol înaintea oamenilor, plin de scuipatul celor pe care poate că i-a vindecat sau hrănit, când era plin de sângele scurs din rănile produse de cei pentru care murea, ce a zis El? S-a văitat vreun pic înainte sau după? S-a lamentat El înaintea cuiva? S-a îndreptățit El înaintea oamenilor care strigau: “Răstignește-L”? Nicidecum, ci crucea e cruce. O porți dând slavă lui Dumnezeu. Ucenicii Lui Hristos nu au de apărat nicio imagine personală, ci doar imaginea lui Hristos în ei. Pentru că oamenii slujiți, adesea sunt cei care bat cuie și votează răstignirea ta, de aceea noi nu slujim pentru o răsplată și imagine pământească, ci pentru o răsplătire cerească. Nu alerg pentru cununi pământești, ci pentru cea cerească. Continue reading “N-am suferit destul…?” →

Când norii fără ploaie judecă curcubeiele

On By GeorgeIn IncurajareLeave a comment

Odată un nor negru fără ploaie, care umbrea casele oamenilor și dădea migrene celor de dedesubt, un nor negru care știa doar să împrăștie apatie și somn, un nor care avea rolul doar de a ascunde Soarele, a văzut în zare un curcubeu. Atunci a început ursuz să comenteze: “Ce te dai mare, ce te ridici așa peste noi, ce ești așa colorat? Nu îți e rușine cu ale tale culori? Cine te-a pus să te cocoți acolo sus? Ești prea mândru, ești ciudat, ești inutil, n-ai niciun rost, nu te vrem că nu prea sunt ca tine printre noi, ești un ciudat.” Continue reading “Când norii fără ploaie judecă curcubeiele” →

Orice armă făurită împotriva ta…

On By GeorgeIn IncurajareLeave a comment

 

Poate că arma făurită împotriva ta este un duh de boală cu care te lupți chiar acum, știi că ești tânăr/tânără, că mai ai mult de trăit și totuși simți că o boală, care n-ar trebui să fie peste tine, e ca o armă la grumazul tău. Poate că bătrânețea ta e chinuită de zeci de boli și viața îți e un chin. În Numele lui Isus Hristos această armă să fie distrusă! Continue reading “Orice armă făurită împotriva ta…” →

Durabilitatea fericirii

On By GeorgeIn Incurajare2 Comments

Nu poți fi predicatorul tuturor pentru că nici cerul, din nefericire, nu este al tuturor. De aceea azi voi scrie unora, nu tuturor, deși as vrea să fie un mesaj pentru toți.

Cred că am ajuns să cunosc un pic din ce înseamnă viața cu bine si rău, iar rândurile pe care le voi așterne reprezintă o achiziție esențială, un postulat al vieții de credință obținut cu costuri, sacrificii, deseori cu pierderi dureroase.

Așadar:

Fericirea nu este o sumă de emoții, ci o suită de alegeri care determină ce vom avea, ce vom simți, cum ne va fi. Continue reading “Durabilitatea fericirii” →